Revista de limbă română Clipa.com din S.U.A. va apărea numai pe Internet începând cu 1 ianuarie 2015

După cum ni se spune chiar din antetul revistei, publicația Clipa.com este cea mai veche revistă românească din SUA. Este un săptămânal independent de informație socio-politică dar și culturală. Începând cu 1 ianuarie 2015 revista apare numai pe Internet. Revista poate fi accesată folosind adresa
                                                                                                      www.clipa.com

13 comentarii:

  1. Puzderie de clipe

    De din verde-n
    maroniu
    frunzele
    s-au transformat
    dar se poate
    și nu știu
    nici viața
    cum s-a dat

    pe la blocuri
    peste geamuri
    flutură frunzele-n vânt
    descojite
    și pe ramuri
    dar cu ochii
    în pământ

    picur picur
    s-a dus viața
    și-au rămas
    în puzderie de clipe
    vântul să le înfiripe
    ca pe-o aripă în zbor
    fără trup
    fără bătaie

    iar pe jos
    e un covor
    și de pași
    și mai de frunze
    ce nu pot
    să se ascunze
    nici de ochi

    și nici de clipe
    vântul când iar din aripe
    bate
    bate peste tot

    la Cluj toamna s-a-mpletit
    și cu vântul și cu pașii
    frunzele au adormit
    parcă ele ar fi azi nașii
    zilelor
    ce-au petrecut
    16 -11-2015 Mănăștur Cluj

    RăspundețiȘtergere
  2. piaţa unirii- cluj—napoca

    o fugă pe mână
    e timpul aici
    o ploaie de ochi
    căzută din stele
    aici
    piaţa-i clădită pe muchii
    şi clujul
    pe palme te poartă
    sub picuri
    de apă
    sub picuri
    de gânduri
    idei şi ţâşniri
    pe cumpăna
    istoriei
    altfel se umblă
    şi altfel se aude
    şi altfel privirile umblă
    sub ploile fixe căzute din ochi
    pară şi foc
    sub ploaia de gloanţe
    şi râuri de sânge
    din optzeci şi nouă
    mărturia-i
    pe trotuar
    stâlpi împuşcaţi
    şi clipele taină
    aici se depun
    în mersul istoriei

    stâlpi împuşcaţi
    matei corvin
    memorandumului
    lupoaica
    un arc de triumf
    până-n avram iancu
    cuvinte
    scrise cu sânge
    în oraşul de pe someş
    fiecare privire
    fiecare pas
    aici e o floare depusă
    pe monumentul acesta
    de paşi şi cuvinte
    de picuri şi ochi
    daci şi romani
    cluj—napoca
    numit

    cumpănă
    taină şi dor
    izvoare şi stele
    nesăţioase fântâni
    în mersul pe mâini
    până pe trotuar
    la stâlpi împuşcaţi
    roata istoriei
    actuală
    pe internet
    alături
    tribuna
    uniunea scriitorilor
    şi-un râu de maşini
    spre teatrul naţional
    şi mărăşti
    te surprinde
    zborul în timp
    şi umbra pe muchie
    râsu-n ziare
    lumina din ochi
    şi apa în salturi
    ţâşnind din fântâni
    înspre diverta
    din ochi
    din ochi şi priviri
    oraşul acesta-i zidit
    şi versuri
    mersul în timp
    arteziene fântâni
    2 aprilie 2013 Cluj—Napoca

    RăspundețiȘtergere
  3. ARDEALUL-Bijuteria Romaniei

    Cetatea aceasta dintre munţi
    Ne spune poveşti cu izvoare
    Oricine ai fi să poţi să asculţi
    Istoria sacră din depărtare

    Ardealul aici e o cetate
    Cu râuri şi dealuri cu munţi şi poveşti
    Cu schimburi de ochi până departe
    Cu şoapte şi raze atent de priveşti

    Pe râuri de ochi aleargă maşini
    Şi totul aici e un picur de rouă
    De chipuri senine oamenii-s plini
    Când soarele arde când ninge ori plouă

    Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
    De munţi şi miresme de şoapte şi dor
    O uşă pe care cei de aici o deschid
    Cetate şi perlă pentru popor

    Clujul aici e-un zbor înspre stele
    Un salt peste piscuri un glas în izvor
    Braşovul aduce unghiul de perle
    Şi Sighişoara surâde gingaşă-n zbor

    Taine şi munţi ziduri palate
    Îşi deapănă firul aici în Ardeal
    Şi case si râuri iubirii i-s date
    Să zburde în voie ca apa la mal

    România aici urcă pe stânci
    Şi bate poteci cu ochii spre soare
    Luându-şi pe palme sensuri adânci
    Mişcată uşor de foc şi savoare

    Ardealul i-un zâmbet spre cer
    Istorie scrisă pe frunze şi ochi
    Cu oameni şi fapte ce umblă şi pier
    Cum viaţa e dată pe stânci şi în gropi

    Sunt lunci şi miresme— dealuri cărări
    Cascade cu paşi voioşi în cădere
    Şi râuri senine se varsă-n cântări
    Pe palme de aer clădind giuvaiere

    Seninul şi norii aici se-ntâlnesc
    Pe vârfuri de munte pe dealuri pe ape
    Pe muchia umbrei ideile cresc
    Şi mai ca oriunde ceru-i aproape

    Nu-i joc de cuvinte ci este real
    Pasul ce umblă descuţ în tăcere
    Aici este omul— omul real
    O vino şi tu azi la vedere
    Vineri 05 octombrie 2012 Cluj—Napoca

    RăspundețiȘtergere
  4. Spre Cetăţuie

    E noapte
    pe nesimţite oraşul adoarme
    cu turle şi blocuri azvârlite spre cer
    şi cu pieţele
    mirosind a pustiu

    uneori
    mai zbucneşte câte o maşină
    despletind întunericul de-a lungul . şoselei
    cu flori de du-te
    hai vino
    clipind
    cu ochii mari
    oraşul acesta îşi mângâie
    cartierele uneori
    cu degetele vântului
    e rece
    toamna ne aduce aminte
    de frigul ce va veni

    mai cade câte o stea
    mai cade
    câte un nume
    şi zilele scurte
    se trec mai uşor
    dar nopţile
    te-ndoaie sub greutatea aşteptării
    ca o garnitură de clipe uitate pe tren
    undeva într-o gară desfinţată demult

    Clujul
    se priveşte pe sine
    într-un fel aparte
    şi lămpile aprinse
    mângâie apele Someşului
    cu chipurile lor tremurânde
    alături
    un tramvai întârziat
    din mers
    îşi cântă cântecul
    brăzdând liniştea cu zumzetul şinei
    până în undele apei de-alături
    din înălţime
    stelele ne privesc
    cu nesaţ cântărindu-ne somnul
    ca o chemare de zbor spre-nălţimi
    cu Someşul aproape
    şi Cetăţuia ce fruntea îşi pleacă
    biruită de somn
    Lucefărul
    domină întinsul
    şi Calea Lactee
    ne urmăreşte cu ochii

    ne cheamă planetele
    şi cerul întreg ne cheamă
    pe umerii clipei întregi să păşim
    ca toţi să-l iubim
    pe Mielul cel Sfânt
    Evanghelia vie
    să o-mplinim
    ca-n sfinţenie
    să ne-oglindim
    06-octombrie 2005 Cluj—Napoca




    RăspundețiȘtergere
  5. zborul pe ape

    apele
    nu ne mai curg pe
    mâini
    nici ziua
    nu ne mai prinde
    zborul pe ape
    înflorit
    în trecerea acesta grăbită
    din sine
    spre sine

    clipă
    turnată în floare
    când ochii îți curg
    în petale
    pe mâini
    pe obraji
    surâs
    și mers
    dat în floare
    6-11-2015 Mănăștur

    RăspundețiȘtergere
  6. Puzderie de clipe

    De din verde-n
    maroniu
    frunzele
    s-au transformat
    dar se poate
    și nu știu
    nici viața
    cum s-a dat

    pe la blocuri
    peste geamuri
    flutură frunzele-n vânt
    descojite
    și pe ramuri
    dar cu ochii
    în pământ

    picur picur
    s-a dus viața
    și-au rămas
    în puzderie de clipe
    vântul să le înfiripe
    ca pe-o aripă în zbor
    fără trup
    fără bătaie

    iar pe jos
    e un covor
    și de pași
    și mai de frunze
    ce nu pot
    să se ascunze
    nici de ochi

    și nici de clipe
    vântul când iar din aripe
    bate
    bate peste tot

    la Cluj toamna s-a-mpletit
    și cu vântul și cu pașii
    frunzele au adormit
    parcă ele ar fi azi nașii
    zilelor
    ce-au petrecut
    16 -11-2015 Mănăștur Cluj

    RăspundețiȘtergere
  7. Ogrădeasa și Măgura Vadului

    Treceam
    printr-o pădure de priviri
    treceam
    în fruntea oilor
    pe muchia întoarsă a zilei

    şi mi se revărsau
    cuvintele
    ca o strigare spre cer
    când norii deasupra se plimbă

    cu sete
    privind pământul
    erau
    clipele-n floare
    ca umbra pe mână când dai
    să ieşi la lumină
    dintr-o pădure de ploi
    repezi de
    vară

    la pas cu oile cântam
    cântarea lor
    pe strunele vremii de vis
    spre Măgura Vadului
    de la Ogrădeasa privind
    în anii copilăriei

    zvântată pe umeri
    ca o cădere în braţe
    când bucuria te ninge
    cu fulgi de surâs
    vara
    se revărsa cum o cascadă
    în fiecare privire

    în fiecare
    zvâcnire
    şi uneori
    norii înveseleau pământul
    cu frunţile lor
    aduse din cer
    în umbră
    de departe pădurea
    îmi picura pe mâini
    sucul ei verde
    Ogrădeasa
    şi azi îmi picură
    muguri de flori
    din anii fragezi

    ai copilăriei când
    iarba cu fruntea în vânt
    mi se scălda în priviri

    prins
    în culoarea cerului
    îmi păşteam oile
    când lângă mine
    în sunet de clopot
    înflorea liniştea

    şi pas la pas
    cu mioarele
    mă-nţelegeam cu vântul
    cu umbra
    cu iarba
    şi oile mele
    care-mi păşteau lumina
    din iarbă şi flori
    19-03-2004



    RăspundețiȘtergere
  8. Ogrădeasa și Măgura Vadului

    Treceam
    printr-o pădure de priviri
    treceam
    în fruntea oilor
    pe muchia întoarsă a zilei

    şi mi se revărsau
    cuvintele
    ca o strigare spre cer
    când norii deasupra se plimbă

    cu sete
    privind pământul
    erau
    clipele-n floare
    ca umbra pe mână când dai
    să ieşi la lumină
    dintr-o pădure de ploi
    repezi de
    vară

    la pas cu oile cântam
    cântarea lor
    pe strunele vremii de vis
    spre Măgura Vadului
    de la Ogrădeasa privind
    în anii copilăriei

    zvântată pe umeri
    ca o cădere în braţe
    când bucuria te ninge
    cu fulgi de surâs
    vara
    se revărsa cum o cascadă
    în fiecare privire

    în fiecare
    zvâcnire
    şi uneori
    norii înveseleau pământul
    cu frunţile lor
    aduse din cer
    în umbră
    de departe pădurea
    îmi picura pe mâini
    sucul ei verde
    Ogrădeasa
    şi azi îmi picură
    muguri de flori
    din anii fragezi

    ai copilăriei când
    iarba cu fruntea în vânt
    mi se scălda în priviri

    prins
    în culoarea cerului
    îmi păşteam oile
    când lângă mine
    în sunet de clopot
    înflorea liniştea

    şi pas la pas
    cu mioarele
    mă-nţelegeam cu vântul
    cu umbra
    cu iarba
    şi oile mele
    care-mi păşteau lumina
    din iarbă şi flori
    19-03-2004



    RăspundețiȘtergere
  9. Sunt Ioan Daniel din Cluj-Napoca , oraș din inima Ardealului , și v-am trimis câteva poezii să vedeți dacă sunt bune , dacă în adevăr sunt poezii , iar dacă sunt poezii reale să le folosiți D-voastră cum știți mai bine , publicându-le pe site-uri de internet sau în reviste , cărți , după cum considerați că este bine .
    Pe această cale vă aduc mulțumiri și vă doresc Dumnezeu să vă dea fericirea și mult succes în arta literară , în care vă aduceți aportul fiecare în parte .
    Vă mulțumesc .
    Cluj-Napoca , Ardeal , România 20-11-2015

    RăspundețiȘtergere
  10. Sunt Ioan Daniel din Cluj-Napoca , oraș din inima Ardealului , și v-am trimis câteva poezii să vedeți dacă sunt bune , dacă în adevăr sunt poezii , iar dacă sunt poezii reale să le folosiți D-voastră cum știți mai bine , publicându-le pe site-uri de internet sau în reviste , cărți , după cum considerați că este bine .
    Pe această cale vă aduc mulțumiri și vă doresc Dumnezeu să vă dea fericirea și mult succes în arta literară , în care vă aduceți aportul fiecare în parte .
    Vă mulțumesc .
    Cluj-Napoca , Ardeal , România 20-11-2015

    RăspundețiȘtergere
  11. Adevărul— Isus
    Ieşisem să-mi pasc oile
    Pe munţii cei înalţi
    Ai lui Israel

    Acolo unde cerul
    Se săruta cu pământul
    La îmbucătura apelor
    Lângă fântână

    Îmi era aprinsă limba
    Şi cântam
    Cântarea oilor

    Fluierul
    Nu-mi dădea odihnă
    Nicidecum

    Şi pas cu pas
    Mioarele mă urmau
    Ca într-o noapte de basm
    Pe umerii apelor

    Îmi era dor
    De-o poiană aprinsă
    Îmi era dor
    De Numele Tău
    O Doamne

    Şi mi se revărsau uneori
    Undele
    Până la miezul apelor
    În străfulgerarea vremii
    Cu iarba

    Despre Tine
    Doamne
    Acolo pe munţi
    am învăţat profunzimile
    am atins
    izvoarele
    şi chipul Tău
    ţi l-am văzut prin credinţă
    Ni se spunea
    în scrierile sfinte
    că Tu ai să vii
    c-o să ne scoţi
    dintre cei morţi
    şi-o să ne aduci
    mântuirea
    Cît Te doream
    şi-ţi aşteptam
    Fiinţa
    acolo
    la izvorul acela
    de sub stâncă
    Dar într-o vreme
    ne-am retras cu turmele
    mai mulţi păstori
    pe câmpiile Betleemului
    şi într-o noapte
    pe când oile ni le păzeam
    ne-a-nvăluit o lumină
    strălucitoare
    şi-am căzut
    la pământ
    Un înger ni s-a arătat
    c-un chip
    ca zăpada
    şi-mbrăcat în lumină
    am uitat de oi
    şi de turme

    noi eram oile
    în căutare de păstor

    oile risipite
    pe munţii cei înalţi ai lui Israel

    la marginea Betleemului
    l-am zărit
    era
    acolo
    acolo
    într-o iesle sărăcăcioasă
    Cel care a zidit lumina
    El
    Creatorul
    în ieslea din Betleem
    şi totuşi
    era un copilaş
    micuţ şi plăpând
    cu ochii noştri
    am văzut
    ce ne spusese îngerul
    totul
    era adevărat
    în ieslea
    aceea sărăcăcioasă
    cu ochii noştri
    am zărit
    Adevărul
    da
    Adevărul
    era acolo
    atăt de blând
    şi minunat
    în trupuşorul acela mic
    Însuşi
    Cel Prea Înalt
    şi-a ascuns chipul
    vai
    Însuşi Dumnezeu
    într-un trupuşor de copil
    atît de plăpând

    era Mântuitorul iubit
    pe care-l aşteptasem atâta
    Isus
    am istorisit ce ne spusese îngerul
    cum ni s-a arătat
    şi ne-am întors la turme
    căci noi
    păstorii
    ne-am întâlnit cu Păstorul
    cu El
    Adevărul
    Cu Isus
    Cel mai frumos
    Nume
    De pe pământ

    RăspundețiȘtergere
  12. Umbra definește lumina

    umbra
    definește lumina
    însă cuvântul ce îl spui
    îți definește viața
    ce o trăiești
    omul
    e un izvor de pași
    și idei

    lumina
    o primim de la soare
    dar noaptea
    de unde-o primim
    căci întunericul
    e absențe luminii
    vederea
    ne e un drum
    spre cer
    la unii
    iar altora
    le e un iaz
    de flăcări
    tăcerea
    în liniște te-mbracă
    însă vorba

    adesea îți
    aduce viața
    prin mărturisire
    și abandonare

    unii
    se-ncred în ei însuși
    dar alții
    doar în Hristos
    până pe muchia
    trecerii de dincolo
    absorbind lumina
    cine se cunoaște pe sine
    e un om desăvârșit
    dar cine
    se poate cunoaște
    în amănunte
    până în cele mai tainice profunzimi
    când cei mai pricepuți savanți
    sunt în faza incipientă
    față de știința
    ce ne definește făptura

    omul
    masa acesta de atomi
    și molecule
    dar
    având un suflet
    simțuri
    și însușiri
    Dumnezeiești
    . . . . . . .
    21-11-2015 Mănăștur Cluj

    RăspundețiȘtergere
  13. Aș vrea să știu ce se întâmplă cu poeziile pe care le-am publicat pe site-ul d-voastră , pentru că nu văd niciun rezultat , niciun comentariu să știu dacă vă place ce am scris ori nu vă place . Unele dintre poezii au fost publicate la Cluj .
    Nu aș vrea ca poeziile să rămână doar aici, fără să le verifice nimeni și să-mi dea un rezultat .

    RăspundețiȘtergere

Scrieți comentariul aici