Matematicienii sunt cei mai importanți
poeți ai lumii. Ei rareori scriu poezie și mai ales nu așa cum o cunoaștem ca
manifestare literară pentru că existența lor de zi cu zi înseamnă situarea lor
în sfera ideilor pure, abstracția maximă pe care o poate atinge un poet. În
literatura română un astfel de poet a fost Ion Barbu (Dan Barbilian), profesor
universitar de matematică de la care ne-a rămas o operă literară monumentală a cărei
poartă de intrare rămâne capodopera Riga Cripto și lapona Enigel.
Matematicienii pot converti ideile în
cifre, constituid ecuații sufletești și numerologii ce ne pot decripta tainele
trecutului și ale viitorului, așezate într-un continuu prezent, adevărate
călătorii în microcosmos și macrocosmos. Universul se poate reduce la cifre,
reprezintă esența lui. Numerele
decriptează armoniile entropice pitagoreice, cuvintele reprezentând o imitație
a numerelor, o paradigmă, sursa din care ne construim regulile și sistemele de
referință, stările de spirit și filtrele cognitive. Cantități uriașe de
informații ce sosesc permanent, într-un flux uriaș, le concentrăm și le
sistematizăm prin cifre pentru a le accesa și controla eficient.
Matematicienii pot așadar gândi prin
limbajul matematic, limbaj ce poate revela ideea pură în multiplele ei sensuri.
Spre exemplu ce este asimptota la un grafic? Mai simplu spus, și asta o știm
încă din timpul studiilor liceale, asimptota este o linie, unii spun că este o
dreaptă dar dreapta este cazul particular al unei curbe, de care se apropie
necontenit graficul unei funcții fără să o atingă niciodată. Se apropie infinit
de ea și cu toate acestea n-o atinge niciodată. Ce este fericirea? Desigur o
asimptotă pentru că ne putem apropia infinit de mult de ea, dar nu o putem
atinge niciodată. Cum ar fi să caracterizăm un univers cu n dimensiuni minus (-) trei, să zicem, în care particulele care îl
compun, entități ce pot fi particule ale spiritualității noastre, au n colțuri minus (-) șase ? Există un
punct în care poezia se confundă cu matematica, ambele se definesc prin numărul
perfect și multiplii săi, pe care îl putem alege arbitrar, numărul perfect ce
caracterizează armonia universală, adică sunt singurele căi prin care poți fi
aproape, poate mult prea aproape de divinitate.
Astfel poate fi caracterizată poezia
poetului și matematicianului Panait Popescu, o poezie care se apropie periculos
de mult de divinitate, asimptotic, căci ce pot reprezenta versurile:
Configurațiile
parametrice
ale
trecutului transformă
variabilele
prezentului în
imaginile
viitorului atemporal.
Poezia Im(T)
Desigur că o astfel de poezie ar
putea fi încadrată într-o nouă specie literară, specie care încă nu există dar
pe care o putem noi inventa acum și căreia am putea să-i spunem poezie
science-fiction sau ceva de genul acesta. Versuri, ca cele pe care ni le oferă
poetul și matematicianul Panait Popescu în volumul METANIMICURI reprezintă
însă artă literară, poezie înainte de toate. Versurile sale sunt cifre așezate
în ecuații adevărate cu constante și variabile temporare care distilă și
rezolvă problemele existențiale ale cosmogoniei noastre sufletești. Variabilele
sunt soluții exprimate în funcție de constante, propoziții matematice ca cele
sublimate de Descartes, o relație între mărimi cunoscute și necunoscute,
Considerăm că este un eveniment
pentru literatura română apariția unui astfel de volum de versuri, total
insolit, fascinant, o cale nouă de expresie literară.
Marian GHERVAN, redactor șef,
REVISTA DE LITERATURĂ ROMÂNĂ
REVISTA DE LITERATURĂ ROMÂNĂ
Vă
mulțumesc mult pentru creația parțial paradoxistă,domnule Panait Popescu.Voi
alege din ea ce este mai paradoxist și voi include în următoarea antologie paradoxistă.
Vedeți antologiile anterioare paradoxiste pe site-ul http://fs.gallup.unm.edu/a/paradoxism.htm
pentru a vă face o opinie.
Prof.
Dr. Florentin Smarandache
Ph.Dr. University of New Mexico, Matematics
& Science Departament, 705 Gurley Ave, Gallup Ave,Gallup, NM 870301, USA.
(Nominalizat
pentru premiul Nobel de către Academia franceză pentru crearea curentului
paradoxist n.a.)
PANAIT POPESCU, METANIMICURI, Revista de literatură română, mai, 2016.
VOLUMUL DE VERSURI METANIMICURI al poetului și matematicianului PANAIT POPESCU
poate fi citit integral FĂCÂND CLIK AICI
NUME : Popescu
PRENUME : Panait
DATA NAŞTERII : 16.07.1951
STUDII UNIVERSITARE :
Facultatea de Matematică Universitatea Craiova 1974
STUDII
POST UNIVERSITARE : Probabilităţi şi Statistică Matematică 1975
CALIFICARE : Profesor
de Matematică, Management educaţional
UNITĂŢI DE LUCRU: Colegiul
Naţional Pedagogic “Ştefan Velovan” Craiova
Lycée Zirri Ben Attia – Oujda Maroc
FUNCŢIE
ACTUALĂ : Director adjunct C.N. Pedagogic “Şt.
Velovan” Craiova
PUBLICAŢII
MATEMATICE: Manuale,Culegeri, Studii de Bl-Algebre, Analiză matematică
PUBLICAŢII
LITERARE : În curs de apariţie : Poezie “Metanimicuri”;
Nuvele
“Telia, Liţa, Fatiha“;
Roman “ Rătăcind
prin Oujda“
DEBUT LITERAR :
Cenaclul “Excelsior” al revistei ”Noul Literator” Craiova 23.03.2016
PREOCUPĂRI LITERARE :
1. Coordonatele
lirice ale categoriilor logico-matematice din zona poelizelor poematice.
2. Reflecţii
autobiografice privind contactul lumii europene cu cea maghrebiană.
PREOCUPĂRI
COMPLEMENTARE : Studiul structurilor interpretative
pianistice
clasice ale lui Daniel Horowitz, Arthur Rubinstein, Dinu Lipatti.