După cum ni se spune
chiar din antetul revistei, publicația Clipa.com este cea mai veche revistă
românească din SUA. Este un săptămânal independent de informație socio-politică
dar și culturală. Începând cu 1 ianuarie 2015 revista apare numai pe Internet.
Revista poate fi accesată folosind adresaRevista de limbă română Clipa.com din S.U.A. va apărea numai pe Internet începând cu 1 ianuarie 2015
După cum ni se spune
chiar din antetul revistei, publicația Clipa.com este cea mai veche revistă
românească din SUA. Este un săptămânal independent de informație socio-politică
dar și culturală. Începând cu 1 ianuarie 2015 revista apare numai pe Internet.
Revista poate fi accesată folosind adresa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Puzderie de clipe
RăspundețiȘtergereDe din verde-n
maroniu
frunzele
s-au transformat
dar se poate
și nu știu
nici viața
cum s-a dat
pe la blocuri
peste geamuri
flutură frunzele-n vânt
descojite
și pe ramuri
dar cu ochii
în pământ
picur picur
s-a dus viața
și-au rămas
în puzderie de clipe
vântul să le înfiripe
ca pe-o aripă în zbor
fără trup
fără bătaie
iar pe jos
e un covor
și de pași
și mai de frunze
ce nu pot
să se ascunze
nici de ochi
și nici de clipe
vântul când iar din aripe
bate
bate peste tot
la Cluj toamna s-a-mpletit
și cu vântul și cu pașii
frunzele au adormit
parcă ele ar fi azi nașii
zilelor
ce-au petrecut
16 -11-2015 Mănăștur Cluj
piaţa unirii- cluj—napoca
RăspundețiȘtergereo fugă pe mână
e timpul aici
o ploaie de ochi
căzută din stele
aici
piaţa-i clădită pe muchii
şi clujul
pe palme te poartă
sub picuri
de apă
sub picuri
de gânduri
idei şi ţâşniri
pe cumpăna
istoriei
altfel se umblă
şi altfel se aude
şi altfel privirile umblă
sub ploile fixe căzute din ochi
pară şi foc
sub ploaia de gloanţe
şi râuri de sânge
din optzeci şi nouă
mărturia-i
pe trotuar
stâlpi împuşcaţi
şi clipele taină
aici se depun
în mersul istoriei
stâlpi împuşcaţi
matei corvin
memorandumului
lupoaica
un arc de triumf
până-n avram iancu
cuvinte
scrise cu sânge
în oraşul de pe someş
fiecare privire
fiecare pas
aici e o floare depusă
pe monumentul acesta
de paşi şi cuvinte
de picuri şi ochi
daci şi romani
cluj—napoca
numit
cumpănă
taină şi dor
izvoare şi stele
nesăţioase fântâni
în mersul pe mâini
până pe trotuar
la stâlpi împuşcaţi
roata istoriei
actuală
pe internet
alături
tribuna
uniunea scriitorilor
şi-un râu de maşini
spre teatrul naţional
şi mărăşti
te surprinde
zborul în timp
şi umbra pe muchie
râsu-n ziare
lumina din ochi
şi apa în salturi
ţâşnind din fântâni
înspre diverta
din ochi
din ochi şi priviri
oraşul acesta-i zidit
şi versuri
mersul în timp
arteziene fântâni
2 aprilie 2013 Cluj—Napoca
ARDEALUL-Bijuteria Romaniei
RăspundețiȘtergereCetatea aceasta dintre munţi
Ne spune poveşti cu izvoare
Oricine ai fi să poţi să asculţi
Istoria sacră din depărtare
Ardealul aici e o cetate
Cu râuri şi dealuri cu munţi şi poveşti
Cu schimburi de ochi până departe
Cu şoapte şi raze atent de priveşti
Pe râuri de ochi aleargă maşini
Şi totul aici e un picur de rouă
De chipuri senine oamenii-s plini
Când soarele arde când ninge ori plouă
Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
De munţi şi miresme de şoapte şi dor
O uşă pe care cei de aici o deschid
Cetate şi perlă pentru popor
Clujul aici e-un zbor înspre stele
Un salt peste piscuri un glas în izvor
Braşovul aduce unghiul de perle
Şi Sighişoara surâde gingaşă-n zbor
Taine şi munţi ziduri palate
Îşi deapănă firul aici în Ardeal
Şi case si râuri iubirii i-s date
Să zburde în voie ca apa la mal
România aici urcă pe stânci
Şi bate poteci cu ochii spre soare
Luându-şi pe palme sensuri adânci
Mişcată uşor de foc şi savoare
Ardealul i-un zâmbet spre cer
Istorie scrisă pe frunze şi ochi
Cu oameni şi fapte ce umblă şi pier
Cum viaţa e dată pe stânci şi în gropi
Sunt lunci şi miresme— dealuri cărări
Cascade cu paşi voioşi în cădere
Şi râuri senine se varsă-n cântări
Pe palme de aer clădind giuvaiere
Seninul şi norii aici se-ntâlnesc
Pe vârfuri de munte pe dealuri pe ape
Pe muchia umbrei ideile cresc
Şi mai ca oriunde ceru-i aproape
Nu-i joc de cuvinte ci este real
Pasul ce umblă descuţ în tăcere
Aici este omul— omul real
O vino şi tu azi la vedere
Vineri 05 octombrie 2012 Cluj—Napoca
Spre Cetăţuie
RăspundețiȘtergereE noapte
pe nesimţite oraşul adoarme
cu turle şi blocuri azvârlite spre cer
şi cu pieţele
mirosind a pustiu
uneori
mai zbucneşte câte o maşină
despletind întunericul de-a lungul . şoselei
cu flori de du-te
hai vino
clipind
cu ochii mari
oraşul acesta îşi mângâie
cartierele uneori
cu degetele vântului
e rece
toamna ne aduce aminte
de frigul ce va veni
mai cade câte o stea
mai cade
câte un nume
şi zilele scurte
se trec mai uşor
dar nopţile
te-ndoaie sub greutatea aşteptării
ca o garnitură de clipe uitate pe tren
undeva într-o gară desfinţată demult
Clujul
se priveşte pe sine
într-un fel aparte
şi lămpile aprinse
mângâie apele Someşului
cu chipurile lor tremurânde
alături
un tramvai întârziat
din mers
îşi cântă cântecul
brăzdând liniştea cu zumzetul şinei
până în undele apei de-alături
din înălţime
stelele ne privesc
cu nesaţ cântărindu-ne somnul
ca o chemare de zbor spre-nălţimi
cu Someşul aproape
şi Cetăţuia ce fruntea îşi pleacă
biruită de somn
Lucefărul
domină întinsul
şi Calea Lactee
ne urmăreşte cu ochii
ne cheamă planetele
şi cerul întreg ne cheamă
pe umerii clipei întregi să păşim
ca toţi să-l iubim
pe Mielul cel Sfânt
Evanghelia vie
să o-mplinim
ca-n sfinţenie
să ne-oglindim
06-octombrie 2005 Cluj—Napoca
zborul pe ape
RăspundețiȘtergereapele
nu ne mai curg pe
mâini
nici ziua
nu ne mai prinde
zborul pe ape
înflorit
în trecerea acesta grăbită
din sine
spre sine
clipă
turnată în floare
când ochii îți curg
în petale
pe mâini
pe obraji
surâs
și mers
dat în floare
6-11-2015 Mănăștur
Puzderie de clipe
RăspundețiȘtergereDe din verde-n
maroniu
frunzele
s-au transformat
dar se poate
și nu știu
nici viața
cum s-a dat
pe la blocuri
peste geamuri
flutură frunzele-n vânt
descojite
și pe ramuri
dar cu ochii
în pământ
picur picur
s-a dus viața
și-au rămas
în puzderie de clipe
vântul să le înfiripe
ca pe-o aripă în zbor
fără trup
fără bătaie
iar pe jos
e un covor
și de pași
și mai de frunze
ce nu pot
să se ascunze
nici de ochi
și nici de clipe
vântul când iar din aripe
bate
bate peste tot
la Cluj toamna s-a-mpletit
și cu vântul și cu pașii
frunzele au adormit
parcă ele ar fi azi nașii
zilelor
ce-au petrecut
16 -11-2015 Mănăștur Cluj
Ogrădeasa și Măgura Vadului
RăspundețiȘtergereTreceam
printr-o pădure de priviri
treceam
în fruntea oilor
pe muchia întoarsă a zilei
şi mi se revărsau
cuvintele
ca o strigare spre cer
când norii deasupra se plimbă
cu sete
privind pământul
erau
clipele-n floare
ca umbra pe mână când dai
să ieşi la lumină
dintr-o pădure de ploi
repezi de
vară
la pas cu oile cântam
cântarea lor
pe strunele vremii de vis
spre Măgura Vadului
de la Ogrădeasa privind
în anii copilăriei
zvântată pe umeri
ca o cădere în braţe
când bucuria te ninge
cu fulgi de surâs
vara
se revărsa cum o cascadă
în fiecare privire
în fiecare
zvâcnire
şi uneori
norii înveseleau pământul
cu frunţile lor
aduse din cer
în umbră
de departe pădurea
îmi picura pe mâini
sucul ei verde
Ogrădeasa
şi azi îmi picură
muguri de flori
din anii fragezi
ai copilăriei când
iarba cu fruntea în vânt
mi se scălda în priviri
prins
în culoarea cerului
îmi păşteam oile
când lângă mine
în sunet de clopot
înflorea liniştea
şi pas la pas
cu mioarele
mă-nţelegeam cu vântul
cu umbra
cu iarba
şi oile mele
care-mi păşteau lumina
din iarbă şi flori
19-03-2004
Ogrădeasa și Măgura Vadului
RăspundețiȘtergereTreceam
printr-o pădure de priviri
treceam
în fruntea oilor
pe muchia întoarsă a zilei
şi mi se revărsau
cuvintele
ca o strigare spre cer
când norii deasupra se plimbă
cu sete
privind pământul
erau
clipele-n floare
ca umbra pe mână când dai
să ieşi la lumină
dintr-o pădure de ploi
repezi de
vară
la pas cu oile cântam
cântarea lor
pe strunele vremii de vis
spre Măgura Vadului
de la Ogrădeasa privind
în anii copilăriei
zvântată pe umeri
ca o cădere în braţe
când bucuria te ninge
cu fulgi de surâs
vara
se revărsa cum o cascadă
în fiecare privire
în fiecare
zvâcnire
şi uneori
norii înveseleau pământul
cu frunţile lor
aduse din cer
în umbră
de departe pădurea
îmi picura pe mâini
sucul ei verde
Ogrădeasa
şi azi îmi picură
muguri de flori
din anii fragezi
ai copilăriei când
iarba cu fruntea în vânt
mi se scălda în priviri
prins
în culoarea cerului
îmi păşteam oile
când lângă mine
în sunet de clopot
înflorea liniştea
şi pas la pas
cu mioarele
mă-nţelegeam cu vântul
cu umbra
cu iarba
şi oile mele
care-mi păşteau lumina
din iarbă şi flori
19-03-2004
Sunt Ioan Daniel din Cluj-Napoca , oraș din inima Ardealului , și v-am trimis câteva poezii să vedeți dacă sunt bune , dacă în adevăr sunt poezii , iar dacă sunt poezii reale să le folosiți D-voastră cum știți mai bine , publicându-le pe site-uri de internet sau în reviste , cărți , după cum considerați că este bine .
RăspundețiȘtergerePe această cale vă aduc mulțumiri și vă doresc Dumnezeu să vă dea fericirea și mult succes în arta literară , în care vă aduceți aportul fiecare în parte .
Vă mulțumesc .
Cluj-Napoca , Ardeal , România 20-11-2015
Sunt Ioan Daniel din Cluj-Napoca , oraș din inima Ardealului , și v-am trimis câteva poezii să vedeți dacă sunt bune , dacă în adevăr sunt poezii , iar dacă sunt poezii reale să le folosiți D-voastră cum știți mai bine , publicându-le pe site-uri de internet sau în reviste , cărți , după cum considerați că este bine .
RăspundețiȘtergerePe această cale vă aduc mulțumiri și vă doresc Dumnezeu să vă dea fericirea și mult succes în arta literară , în care vă aduceți aportul fiecare în parte .
Vă mulțumesc .
Cluj-Napoca , Ardeal , România 20-11-2015
Adevărul— Isus
RăspundețiȘtergereIeşisem să-mi pasc oile
Pe munţii cei înalţi
Ai lui Israel
Acolo unde cerul
Se săruta cu pământul
La îmbucătura apelor
Lângă fântână
Îmi era aprinsă limba
Şi cântam
Cântarea oilor
Fluierul
Nu-mi dădea odihnă
Nicidecum
Şi pas cu pas
Mioarele mă urmau
Ca într-o noapte de basm
Pe umerii apelor
Îmi era dor
De-o poiană aprinsă
Îmi era dor
De Numele Tău
O Doamne
Şi mi se revărsau uneori
Undele
Până la miezul apelor
În străfulgerarea vremii
Cu iarba
Despre Tine
Doamne
Acolo pe munţi
am învăţat profunzimile
am atins
izvoarele
şi chipul Tău
ţi l-am văzut prin credinţă
Ni se spunea
în scrierile sfinte
că Tu ai să vii
c-o să ne scoţi
dintre cei morţi
şi-o să ne aduci
mântuirea
Cît Te doream
şi-ţi aşteptam
Fiinţa
acolo
la izvorul acela
de sub stâncă
Dar într-o vreme
ne-am retras cu turmele
mai mulţi păstori
pe câmpiile Betleemului
şi într-o noapte
pe când oile ni le păzeam
ne-a-nvăluit o lumină
strălucitoare
şi-am căzut
la pământ
Un înger ni s-a arătat
c-un chip
ca zăpada
şi-mbrăcat în lumină
am uitat de oi
şi de turme
noi eram oile
în căutare de păstor
oile risipite
pe munţii cei înalţi ai lui Israel
la marginea Betleemului
l-am zărit
era
acolo
acolo
într-o iesle sărăcăcioasă
Cel care a zidit lumina
El
Creatorul
în ieslea din Betleem
şi totuşi
era un copilaş
micuţ şi plăpând
cu ochii noştri
am văzut
ce ne spusese îngerul
totul
era adevărat
în ieslea
aceea sărăcăcioasă
cu ochii noştri
am zărit
Adevărul
da
Adevărul
era acolo
atăt de blând
şi minunat
în trupuşorul acela mic
Însuşi
Cel Prea Înalt
şi-a ascuns chipul
vai
Însuşi Dumnezeu
într-un trupuşor de copil
atît de plăpând
era Mântuitorul iubit
pe care-l aşteptasem atâta
Isus
am istorisit ce ne spusese îngerul
cum ni s-a arătat
şi ne-am întors la turme
căci noi
păstorii
ne-am întâlnit cu Păstorul
cu El
Adevărul
Cu Isus
Cel mai frumos
Nume
De pe pământ
Umbra definește lumina
RăspundețiȘtergereumbra
definește lumina
însă cuvântul ce îl spui
îți definește viața
ce o trăiești
omul
e un izvor de pași
și idei
lumina
o primim de la soare
dar noaptea
de unde-o primim
căci întunericul
e absențe luminii
vederea
ne e un drum
spre cer
la unii
iar altora
le e un iaz
de flăcări
tăcerea
în liniște te-mbracă
însă vorba
adesea îți
aduce viața
prin mărturisire
și abandonare
unii
se-ncred în ei însuși
dar alții
doar în Hristos
până pe muchia
trecerii de dincolo
absorbind lumina
cine se cunoaște pe sine
e un om desăvârșit
dar cine
se poate cunoaște
în amănunte
până în cele mai tainice profunzimi
când cei mai pricepuți savanți
sunt în faza incipientă
față de știința
ce ne definește făptura
omul
masa acesta de atomi
și molecule
dar
având un suflet
simțuri
și însușiri
Dumnezeiești
. . . . . . .
21-11-2015 Mănăștur Cluj
Aș vrea să știu ce se întâmplă cu poeziile pe care le-am publicat pe site-ul d-voastră , pentru că nu văd niciun rezultat , niciun comentariu să știu dacă vă place ce am scris ori nu vă place . Unele dintre poezii au fost publicate la Cluj .
RăspundețiȘtergereNu aș vrea ca poeziile să rămână doar aici, fără să le verifice nimeni și să-mi dea un rezultat .