Istoria străzii Podul
Mogoșoaiei începe încă din 1688 când domnitorul Constantin Brâncoveanu devine
domnitorul Țării Românești și când decide să facă un drum între moșia sa de pe
malul Dâmboviței și cea pe care o avea la Mogoșoaia, trecând prin moșiile
boierilor Cantacuzini și Bălăceni care au fost convinși să cedeze spații pentru
această lucrare care a devenit una de utilitate publică. Pentru a nu fi prinse trăsurile în noroi,
după ploi, și pentru că încă nu se inventase asfaltatarea străzilor, tot
bulevardul a fost tapetat cu bârne de lemn, ceea ce îi dădea aspect de pod,
din această cauză s-a numit Podul Mogoșoaiei. În 1824, această pavare cu bârne
a fost desființată, bulevardul fiind pavat cu piatră cubică de granit. Cu
timpul, Podul Mogoșoaiei a devenit cea mai importantă stradă a Bucureștiului,
cea mai aglomerată, cu magazine de lux, hoteluri cu arhitectură tot mai
sofisticată, case boierești opulente, biserici impozante, instituții oficiale
ale statului, Palatul Regal. Denumirea Podul Mogoșoaiei a fost schimbată în 1878,
după ce România a câștigat Războiul de Independență și Armata Română,
triumfătoare, a defilat pe această stradă ce avea tot mai mult aspect de bulevard, numele nou fiind Calea Victoriei. Pe
acest bulevard, în diferite locații, s-a scris, nu o dată, istoria nu numai a Bucureștiului
ci a întregii Românii. A fost un soi de centru spiritual al țării și numeroase evenimente
culturale, inclusiv ale literaturii române, multe de o importanță deosebită, au
avut loc aici. Cartea lui Gheorghe Cretzulescu este un monument cultural de
relevare a istoriei și o capodoperă a memorialisticii românești.
Gheorghe Cretzulescu, Podul Mogoșoaiei, Povestea unei străzi, Editura Humanitas, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scrieți comentariul aici