Moș Crăciun- Colinde și povești, ed. Flamingo GD




CU OCAZIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ
REVISTA DE LITERATURĂ ROMÂNĂ
VĂ UREAZĂ
LA MULȚI ANI!



TUDOR CHIRILA este antrenorul cântăreței Cristina Bălan care a câștigat Vocea României 2015, singura melodie românească prezentată în finala concursului, intitulată Vama Veche este compusă de acest actor de excepție, muzician, regizor. Tudor Chirilă a scris și versurile melodiei,ca de altfel și versurile aproape tuturor melodiilor cântate de acesta. Tudor Chirilă se dovedește a fi un autentic poet, un om care iubește poezia și poeții.

Tudor Chirilă este un non-conformist. Non-conformismul său poate fi aparent, generat de faptul că este un om onest, sincer, care nu umblă cu jumătăți de măsură. Cei care au urmărit Vocea României au votat în primul rând onestitatea, alături de calitățile vocale de excepție ale cântăreței Cristina Bălan, ea însăși cu o poveste de viață incredibilă, o tânără care a depășit greutăți deosebite impuse de soartă. Melodia Vama Veche a fost pusă în scenă de Tudor Chirilă cu o regie sofisticată, subtilă, ce inducea autenticitate și o intensă trăire emoțională. Încă o dată, remarcăm talentul unui poet autentic, Tudor Chirilă. Iată textul melodiei Vama Veche, un adevărat text poetic.

VAMA VECHE




                                                           

Se poate sa fie zi... 
Se poate sa fie noapte... 
Se poate sa fie vară... 
La fel cum iarnă poate fi. 

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amară,
Nisipul să zgârie lin
Iar marea sa fie murdară. 

Vrei soare, soare îți dau
Sau pielea ți-e rudă cu luna,
Pe stânci dacă vrei te sărut
Sau în apa... mi-e totuna. 

Să pot sa te aleg dintr-o sută,
În ochi să ai inima mea,
Să-ncerc să mă ascund de iubire
Dar să nu te mai,
Să nu te mai pot uita.

Iar noaptea să ai pielea udă,
Însetată să tragi din țigară,
Pe mare se aude sirena, 
Al tău sân îmi mângâie mâna. 

Povestea merge mai departe,
Ca vântul din Vama Veche... 
Eu nu pot să mai continui
Caci eu mi-am gasit pereche. 

Povestea merge mai departe,
Ca vantul din Vama Veche... 
Eu nu pot să mai continui,
Săruta-mă în ureche. 

Am plecat la Vama Veche
Ca să îmi gasesc pereche,
Am ajuns la Vama Veche 
Și sunt apucat de streche.


Stau pe plajă-n Vama Veche
Și-am sărutul in ureche,
Doar pe plaja-n Vama Veche
Noi toți vom avea pereche.




TARGUL DE CARTE GAUDEAMUS,ediția nr.22, organizat de RADIO ROMANIA, 18 – 22 noiembrie, 2015, Pavilionul Central al Complexului Expoziţional Romexpo

Deși doar 51% dintre români citesc cărți, târgul de carte Gaudeamus a strâns 125.000 vizitatori care au cumpărat cărți în valoare de 3.200.000 euro. Cele peste 300 de edituri participante au realizat peste 700 de lansări de carte. Cele mai vândute cărți au fost cele despre paranormal, despre secretele puterii psihice, cele de eseistică politică precum ZECE ANI NEGRI de Mugur Ciuvică, despre alimentație sănătoasă, cele care se referă la monarhie, cărțile ce oferă soluții de dezvoltare profesională, cele de futurologie, enciclopediile, cărțile de dragoste și chiar cele erotice. Multe edituri au vândut în câteva zile mai multe cărți decât au vândut într-un an întreg, demonstrând că acest târg de carte are o deosebită valoare economică.
Cartea Târgului Gaudeamus – Biblia pierdută de Igor Bergler
Topul Editurilor  (conform votului publicului) - Locul I editura Humanitas, locul II editura RAO, locul III editura Nemira. 

Premiul Miss Lectura:  Emanuela Ivan, studentă la Jurnalism, premiul constând într-un mare număr de cărți.



Colocviul național de Literatură SF și Fantasy „Ion Hobana”, ediția a VI-a. Colocviul „Ion Hobana" 2015 s-a desfășurat sâmbătă, 14 noiembrie 2015, ora 10.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru nr.38, sector 1). Este organizat de Societatea Română de Literatură SF și Fantasy, de Uniunea Scriitorilor din România, prin filialele București-Poezie și București-Proză, și de Institutul Cultural Român, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii.





PREMIILE Colocviului național „Ion Hobana" de Literatură S;F: și Fantasy, 2015

Premiul I : „Era mașinii. Despre postumanism și imaginarul tehnologic în literatură”, autor Daniela Petroșel (editura Tracus Arte, 2014)




Premiul I Ex Aequo : „Morfologia lumilor posibile. Utopie, antiutopie, science-fiction, fantasy”, antologie de studii critice coordonată de Corin Braga (Colecția Centrului de Cercetare a Imaginarului „Phantasma” din Cluj Napoca, editura Tracus Arte, 2015)










HORIA-ROMAN PATAPIEVICI publică o carte extrem de incitantă intitulată PARTEA NEVĂZUTĂ DECIDE TOTUL

          Prin noua sa carte intitulată Partea nevăzută decide totul,  Horia-Roman Patapievici ne aduce aminte că este unul dintre cei mai importanți eseiști români. El a atins performanța de a avea numeroși fani dar și numeroși detractori. Detractorii săi nu îi pot ierta fraza din lucrarea Înapoi la chestiunea specificului național în care se spune nici mai mult nici mai puțin decât că „privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este   ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”. Pe vremea când am citit această frază, automat mi-am adus aminte de poetul și filozoful Epimenide care ne era dat ca exemplu  în manualul de Logică din liceu referitor la paradoxul minciunii: Epimenide Cretanul spune că toți cretanii sunt mincinoși. Dar Epimenide este cretan. Astfel că nu vom ști niciodată dacă toți cretanii sunt mincinoși pentru că cel ce a afirmat acest lucru este cretan. Tot așa și cu fraza incriminată, scrisă de domnul Patapivici. Conform acestei fraze trupul poporului român este ca a fecalei, o umbră fără schelet, o inimă ca un cur. Dar Patapievici este român, deci ... puteți deduce singuri. Și desigur, asocierile de logică pot continua, mai ales dacă omitem numeroasele lucrări științifice care demonstrează protocronismul poporului român, faptul că acest popor a avut și are numeroase minți strălucite, că reprezentanții lui sunt cei care au inventat avionul cu elice, avionul cu reacție, insulina, au descoperit mecanisme fundamentale de biologie celulară precum descoperirea ribozomului, au introdus în cunoașterea umană științe noi precum biospeologia, au fost mari exploratori și multe altele, că poporul român și-a cucerit independența cu prețul jertfei supreme a numeroși fii ai săi. Și cu toate acestea, în conflictul, adesea plin de excese verbale violente dintre detractorii eseistului, în frunte cu Nicolae Breban și H.-R.Patapievici noi ne situăm de partea eseistului H.-R.Patapievici. De ce? În primul rând pentru că într-o societate cu adevărat liberă, în planul ideilor, (excludem atacul la persoană) un intelectual poate afirma orice. Desigur, ar mai trebui să și argumenteze de ce lucrurile stau într-un fel și nu în altul. Dar nu este obligatoriu. El poate doar ridica la fileu o anumită problematică iscând o furtună în legătură cu aceasta. Poate că în  fraza incriminată, H.-R.Patapievici își exprima revolta față de unii reprezentanți ai poporului român care nu o dată s-au dovedit fără șira spinării. Dar așa este lumea făcută, când mai bună, când mai rea și poate tocmai ăsta este farmecul ei.
          Cartea Partea nevăzută decide totul este însă un regal de asociații și incursiuni cu și printre extraordinarele minți filozofice ale lumii precum Platon, Plotin, Thomas Mann, Benjamin Fondane, Bergson, filozofi ruși mai puțin cunoscuți la noi precum Viaceslav Ivanovici Ivanov, Șestov, Mihail Osipovici Gerschenson, pe sistemul unei conversații neîntrerupte cu sens educațional a ceea ce este mai de preț, cum spune autorul „este priză directă asupra sufletului, plus transformarea în cuvânt, plus tà mégista, plus a traversa desculț criza morală a secolului.”
          Cum se realizează conversația permanentă? H.-R.Patapievici ne relevă secretul. Prin producerea și manipularea imaginilor, idee care nu este nouă ci chiar foarte veche deoarece autorul ne atrage atenția că a fost enunțată prima dată de Aristotel. Aceasta este magia din mintea noastră.
          Desigur că nu poate exista o carte scrisă de H.-R.Patapievici  fără să abordeze un subiect foarte incitant dacă nu de-a dreptul scandalos. Într-unul dintre capitolele cărții, intitulat Agonia creștinismului, autorul ne anunță nici mai mult nici mai puțin că religia creștină este pe ducă, adică în agonie, pentru că „Aproape tot ce ne înconjoară azi, în țările occidentale, e anticreștin pe față – cel mai adesea cu o obstinație deopotrivă ignară și răuvoitoare.”  Cu toate acestea, după ce ia în discuție pozițiile lui Camus, Malraux, Sartre, autorul nu uită să ne aducă aminte de agnosticul Malraux a afirmat că secolul al XXI – lea va fi religios sau nu va fi de loc.
          Capitolul din carte intitulat Spiritul și Legea ni se pare cel mai ciudat deoarece se ocupă de evenimentele produse între 3-6 iulie 2012 pe scena politică din România când, consideră autorul, s-a produs o lovitură de stat legală care s-a datorat faptului că „statul român de azi nu face un cuplu cultural, politic și instituțional cu societatea românească.” În primul rând dorim să facem observația că schimbarea unei majorități parlamentare reprezintă însăși esența democrației. În al doilea rând, credem că în mod normal, un intelectual ar trebui să se situeze deasupra evenimentelor politice, nu parte a unei grupări politice (decât dacă poate urmărește beneficii politice).
          Cartea Partea nevăzută decide totul este așa cum am scris mai sus, un regal de cultură și filozofie a culturii, a unui eseist extrem de complex în judecățile de valoare, uneori partizan, alteori subiectiv, dar extrem de interesant, fascinant. Cu toată căldura, vă recomand să citiți cartea Partea nevăzută decide totul. Așa cum spune autorul cărții în capitolul Unicul principiu absolut al politicii sau despre instabilitatea tuturor aranjamentelor omenești referindu-se la stabilitatea socio-politică, „Pacea este un deziderat, și nu o realitate naturală”.

                  H-.R. PATAPIEVICI : lectură PARTEA NEVĂZUTĂ DECIDE TOTUL

Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul, Editura HUMANITAS, 2015.

GOODBYE TO GRAVITY este trupa rock heavy metal din ROMANIA care prin poezia ce compune textul melodiei ZIUA IN CARE MURIM produce o revoluție sprituală pentru poporul român








              Versurile conținute de piesa muzicală numită  Ziua în care murim reprezintă o poezie de maximă revoltă socială în care se cere celor cărora se adresează, adică următorului rând care sare în foc, să nu își mai cerșească libertatea pentru că gurile care nu tac schimbă lideri și că s-a ajuns la momentul în care trebuie să îi acuzăm pe toți. În strofa a doua versurile îndeamnă direct la anarhie. De ce? pentru că conduita binevoitoare a fost greșită. Trebuie spus clar că  


Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii,
Pentru că ziua în care cedăm este ziua în care murim.

Versurile continuă prin a spune că nu trebuie să fi șovăitor în fața credinței tale pentru că dogmele predicate sunt doar niște scamatorii. Îndemnurile la luptă sunt directe 


Nu plecați din zona de luptă,
Fiți trup și suflet și disprețuitori,
Încleștați-vă pumnii, fiți gata de luptă,
Apăsați pe trăgaci, fiți primii.

Pentru că comportamentul de tip binevoitor a fost greșit.

Ziua în care murim! Apăsați pe trăgaci!
La naiba cu toți corupții!
Au fost în fața noastră din totdeauna,
Dar ne-am prefăcut că nu-i vedem.

Fără speranțe, spune autorul versurilor, ne simțim goi, sugrumați într-o spânzurătoare. A trecut vremea tăcerii, continuă acesta.

De prea mult timp am fost absenți
Și am tăcut prea mult până azi.

Și încheie atrăgând încă o dată atenția că

Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii
Pentru că ziua în care cedăm este ziua în care murim.


                După cum am aflat, versurile au fost scrise de Andrei Găluț, solisul trupei.


                    La adresa de mai jos puteți viziona melodia cântată pentru ultima oară în componența ei originală deoarece doi dintre membrii trupei Goodbye to gravity au decedat în urma arsurilor suferite în seara fatidică din 30.10.2015 când clubul Colectiv, în care concertau, a luat foc. În imagine, după părerea noastră, se poate vedea destul de clar că scânteile artificiilor lansate în timpul concertului (și care erau artificii care se pun pe tort), nu au atins stâlpul învelit cu burete de la care se presupune că a plecat incendiul și care se afla la patru metri de locul unde au fost funcționat artificiile. Teoria conspirației?
                                     
                   https://www.youtube.com/watch?v=mtDHvKJYzhU

                   https://www.youtube.com/watch?v=G3BOaovS78E







SCHIMB DE CARTI BUCURESTI















Schimb de Carti Bucuresti
Deserturi inspirate din literatura
Duminica, 25 octombrie, va asteptam la intilnirea Schimb de Carti Bucuresti, prima din aceasta toamna. Ne vedem ca de obicei de la ora 15:00 la 17:00 la ceainaria La Un Ceai (Luigi Cazzavillan nr.25).
Sarbatorim revedera prin carti noi in circuirtul Schimb de Carti si ne indulcim cu zaharicale inspirate de roamne celebre.
Va ispitesc:
„Portocala Mecanica" - tort racoritor cu jeleu de portocale
„Alice in Tara Minunilor" - cheesecake cu nutella si bezele
„1984" - tarta cu nectarine caramelizate
Intrarea este libera/ Schimbul nu este obligatoriu si nici permanent.
Spune-ne ca vii pe evenimentul de pe Facebook.
Schimb de Carti este un proiect bookblog.ro care se desfasoara de sapte ani in Bucuresti si in alte orase din tara (Galati, Cluj, Sibiu, Hunedoara, Oradea, Suceava). Acest proiect sustine lectura printr-o serie de intilniri lunare in cadrul carora cititorii pot face schimb de carti intre ei si pot discuta, intr-un cadru cit mai liber si cit mai putin rigid, despre carti, autori sau edituri. Intrarea este libera si oricine poate participa.
Schimb de Carti este un proiect in continua dezvoltare, asa incit cei care doresc sa aduca intilnirile Schimb de Carti in orasul lor pot trimite un mail la adresa andreea@bookblog.ro pentru mai multe detalii.
--
Andreea Chebac
PR Officer







MICHAEL HAULICA este profesor la Atelierului de Scriere Creativă in SF & Fantasy




Michael Haulică este unul din marii antologatori și editori ai literaturii science fiction din România. A publicat opt volume de proză s.f. personale fiind și unul dintre cei mai traduși scriitori în diferite limbi europene dar și în japoneză. A luat numeroase premii literare în domeniul s.f. Este redactor-șef al revistelor s.f. ARGOS și GALILEO și redactor al Grupului Editorial Art. La recentul ROMCON, 2015, de la Suceava a fost premiat pentru pagina web personală la secțiunea PROMOVARE/POPULARIZARE. Site-ul său personal premiat denotă în primul rând sinceritate, fiind deci total lipsit de ipocrizie sau de producerea unor jocuri ascunse. Ne-a impresionat  punerea foarte tranșantă a problematicilor. A fost imposibil să ne plictisim. Este un site pe care merită să îl parcurgeți și pe care îl găsiți îl găsiți la adresa 

                          michaelhaulica.wordpress.com


Publicăm un anunț care ne-a fost trimis de către jurnalistul și bloggerul cultural Andreea Chebac.






Andreea Chebac este redactorul unui important blog de cultură românească pe care vă invităm să-l lecturați. Îl găsiți la adresa

                         http://www.bookblog.ro/  









Au debutat jumătate dintre absolvenții Atelierului de Scriere Creativă în SF & Fantasy. Încep înscrierile pentru cea de-a treia ediție.
Atelierul de Scriere Creativă în SF și Fantasyorganizat de Revista de Povestiri și Bookblog.ro este singurul atelier de scriere creativă din care ieși scriitor debutat! Cea de-a treia ediție a Atelierului se va desfășura în perioada 19 octombrie 2015 – 26 noiembrie 2015, iar înscrierile au început deja și durează pânăpe 10 octombrie.
Cine vor fi maeștrii tăi?
I-am ales pe cei mai buni pentru a te îndruma în ale scrisului, nume mari chemate la festivaluri și care sunt citate de câte ori se vorbește despre vârfurile SF-ului românesc: Michael Haulică și Ana-Maria Negrilă sunt cei care coordonează atelierul. Iar Marian Coman și Sebastian A Corn vor susține întâlniri tematice.
Beneficii?
Pe lângă toate cunoștintele pe care scriitorii le pun la dispozitia ta și feedbackul constant pe texte, rezultatul extraordinar al atelierului este publicarea celor mai bune proze într-o antologie SF & Fantasy. Prima serie de cursanți a fost publicată deja: „Eroi fără voie” este numele primei antologii, recent apărută la editura Millenium Books.
În urma primelor două ediții, multe dintre prozele lucrate în cadrul atelierului au fost publicate și în reviste, majoritatea în regim profesionist, fiind bine primite de critică și de public. Textele altor absolvenți vor continua să apară, ele se află deja pe masa editorilor, pentru a fi avute în vedere în viitorul foarte apropiat.
De asemenea, absolvenții au înființat, la inițiativa lui Michael Haulică, cenaclul „Secția 14”, în cadrul căruia se întâlnesc și își discută textele, ajutându-se reciproc.
Cum te înscrii?
Trimite, până pe 10 octombrie, un mail cu subiectul „Atelier SF&F 3” și motivația participării la simina [at] revistadepovestiri.ro. Cursul se va ține într-un loc central din București, costă 600 de lei și cuprinde 12 întâlniri, câte două pe săptămână. Locurile se ocupă în ordinea înscrierii.
Mai multe detalii despre atelier la adresa revistadepovestiri/atelierSFFșEvent pe Facebook
Scriitorul Lucian Dragoș Bogdan: „Constat cu plăcere că participanţii la Atelierului SF organizat de Revista de povestiri și Bookblog furnizează fără excepţie texte peste medie, ceea ce mă face să salut iniţiativa organizării acelui eveniment care poate contribui - încep să fiu tot mai convins de asta - la revirimentul SF-ului românesc.”
Editorul Andreea Sterea (Crux Publishing):„Rezultate spectaculoase, cel puțin din punctul meu de vedere: proze foarte bune (semnate de tineri talentați și ambițioși) publicate în reviste de prestigiu online și tipărite, o antologie ce va cuprinde toate lucrările absolvenților (pe care sper să o găsesc de vânzare în această toamnă) și, mai ales, o seamă de autori debutanți care promit foarte multe pentru viitorul SF&F contemporan.”

CORNELIU VADIM TUDOR a fost cea mai puternică voce a culturii românești din ultimile decenii care a încetat din viață, prematur, luni 14 septembrie 2015




            Poate cea mai puternică voce a literaturii române, rebelă și impetuos de energică, până mai ieri încă vie, unul din scriitorii importanți ai literaturii române, cel mai mare pamfletar al gazetăriei românești, o arhivă atotcunoscătoare despre tot ce se întâmplase în literatura română din timpul comunismului, ai anilor 70 până în zilele noastre, cel ce îi cunoscuse personal pe toți scriitorii români, oamenii de cultură și de știință, politicienii, regizorii, actorii tuturor evenimentelor importante și mai puțin importante ale țării sale, patriotul vehement și până la sacrificiul suprem, românul bolnav de România și de românism, istoricul care în emisiuni televizate demonstra că este o enciclopedie care știe orice amănunt, până la zi și oră în legătură cu orice fapt istoric românesc sau mondial, chiar și cel mai mărunt, doctor în teologie iubitor pătimaș al lui Dumnezeu, satiricul virulent, un Voltaire al României, Europei și al întregii lumi, pamfletarul și polemistul cum altul nu se născuse până la el, naționalistul anti globalizare care uneori crea falsa impresie de rasist, xenofob, extremist, acestea fiind de fapt trei caracteristici pe care în realitate le ura, politicianul care își împroșca cu vehemență adversarii politici, de la obraz, fără nici o urmă de diplomație, cu epitete ce se constituiau în injurii, atrăgându-și mânia acestora și a unor sfere de putere extrem de influente, declanșând campanii de presă împotriva sa, cel ce transformase calomnia în figură de stil, fanfaronul fermecător, scandalagiul care spunea lucrurilor pe nume, dar vorbim și despre iubitorul ideii de familie alături de o nevastă și două fete care îl idolatrizau, iubitorul de animale, cel care oferea hrană săracilor chiar și atunci când nu avea bani, împrumutându-se, o ! Doamne și ar mai fi o infinitate de caracterizări, precum cea de conviv și umorist, omul cu tolba plină de bancuri, textierul a numeroase texte de muzică ușoară, iubitor și promotor al sportului românesc, mondenul, colecționarul de cărți și icoane rare, acest om a dispărut dintre noi luni 14 septembrie, la ora 18 și 30 minute, la Spitalul Militar din București, în urma unui infarct, produs pe fondul bolii diabetice care îl încerca de mai mulți ani. 
             Lumea lui Corneliu Vadim Tudor oricum era pe cale de dispariție. A apărut o lume nouă în care triburile inițiale, adică popoarele se amestecă mai mult ca niciodată rezultând un heterozis populațional și cultural extrem de complex, cu granițe între state care tind să se șteargă, în care noțiuni precum patriotismul sau cultura națională devin desuete, o lume aflată într-o continuă criză în care oameni deznaționalizați se duc să muncească oriunde în lume și își pierd total identitatea națională. În această lume nouă, Vadim ar fi fost un paria.
              Maestre, mulți din cei pe care i-ai ajutat, și nu au fost puțini, s-au spălat pe mâini de tine ca Pilat din Pont.
              Mulți dintre politicieni și din păcate și foarte mulți dintre ziariști nu au realizat faptul că poporul român este monarhist republican și liberal socialist, că nu poate judeca în culori contrastante, spre exemplu alb și negru, ci într-o infinitate de nuanțe de gri, din această cauză, poporul român devenind unul dintre cele mai fascinante popoare ale lumii. 
        Maestre, să-ți fie țărâna ușoară, vei rămâne pentru noi, cei care îți recunoaștem valoarea și iubirea de țară, nu numai  ca un poet desăvârșit sau istoricul a toate cunoscător, ci înainte de toate ca o personalitate remarcabilă a culturii române. Prin dispariția ta, dispare un univers spiritual unic, copleșitor, cel al unei mari valori culturale românești. Ai avut mult prea mulți dușmani, pe care ți i-ai făcut singur, și chiar dintre cei mai puternici încât aceștia deja te-au condamnat la uitare culturală, vor să nu fi existat vreodată. Din această cauză, aceștia, nu permit să-ți fie depus corpul, deși în neființă, în holul Senatului, măcar pentru câteva ore, instituție în care ai fost senator al României în trei legislaturi, în una din ele fiind vicepreședinte al Senatului, plus parlamentar european. Le este teamă să nu te trezești la viață și să îi tragi de mânecă. Corpul tău a ajuns la Biserica Sfântul Gheorghe, așa cum ți-ai dorit, pe același loc unde s-a odihnit și trupul neînsuflețit al lui Eminescu. Maestre, ca și Eminescu, te-ai jucat prea tare cu focul, cu stresul unor interminabile lupte politice și poate asta ți-a adus o moarte prematură. Dumnezeu să-ți ierte păcatele căci nu e om să nu fi păcătuit pe lumea asta. 
         Ars longa, vita brevis, occasio praeceps, experimentum periculosum, iudicium difficult.


Oricît am fi de buni sau răi vreodată,
Oricît am fi de falşi sau de fireşti,
Ne regăsim sfioşi cu toţii, iată,
În templul limbii noastre româneşti.

Ea urcă din adînc, ca dintr-un crater
Topind în lavă fiece cuvînt,
Căldură e, de stea, şi alma mater
Şi n-are seamăn pe acest pămînt.

Oh, bocet e, şi dans, şi zeitate
Care îşi paşte turma între crini,
E geniul bun ce-n tîmpla ţării bate

Şi dacă astăzi luminaţi trăim
Şi inimile noastre-s fermecate
Cuvine-se, şi ei, să-i mulţumim“.
               

                        Odă limbii române, poezie din volumul Poezii, 1977






Stau la masa de scris şi privesc cînd la coala albă de hîrtie, cînd pe fereastră. E primăvară, dar parcă n-ar fi. Am senzaţia că trăim un anotimp care n-a mai existat. Totul e mohorît în jur, oamenii sînt abătuţi, îngrijoraţi de ziua de mîine. Niciodată n-am avut un asemenea sentiment de zădărnicie. Orice s-ar întîmpla în ţara asta – nu se schimbă nimic. Indiferent cîţi politicieni corupţi au intrat la răcoare, locul lor va fi umplut, rapid, de alţii, mai tineri şi mai lacomi. Fiindcă pedepsele sînt de faţadă, ca să-i păcălească pe fraieri: fură unul sute de milioane de euro, scrie o cărticică în închisoare (deşi el e analfabet) şi, gata, execută doar ¼ (un sfert) de pedeapsă. Marii scriitori ai acestei ţări – unii trecuţi de 80 de ani – trag targa pe uscat şi nu-şi pot permite publicarea unor volume, fiindcă aşa ceva costă. Dar Boier Căcărează e mai tare ca Balzac: a scos o carte (scrisă de alţii) şi, hai, liberare! Averea nu numai că nu i-a fost deranjată de nimeni, dar i-a şi sporit. Să tot stai la zdup! Atmosfera din România e din ce în ce mai apăsătoare. Eu vorbesc cu oamenii. Primesc mesaje. Toată lumea se revoltă de ceea ce se întîmplă. A devenit clar că Parlament nu avem. Poate Sculament; dar nu Parlament. De Guvern şi de Preşedinţie – ce să mai vorbim, oarba după ele! Şi atunci, cum funcţionează Statul acesta? Tocmai asta e, că nu funcţionează. Serviciile de apă, gaze şi electricitate merg înainte, de bine, de rău, pentru că au fost cedate unor străini, care fac ceea ce trebuie, fiindcă aşa ceva e o sursă de profit permanent. Carevasăzică, s-a intrat în acest cerc vicios: ţara e colonie, dar s-ar alege praful de ea dacă rechinii străini nu s-ar ocupa de una şi de alta. E limpede că nu ne putem gospodări singuri. Sau putem, dar mai întîi să ne umplem, noi, buzunarele, căpătuindu-ne rubedeniile, prietenii, vecinii, amantele.

                                    Corneliu Vadim Tudor, mai, 2015




ULTIMA CAFEA
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.
Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.
Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?
Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.
                                 Corneliu Vadim Tudor, 7 septembrie, 2015