DOINA RUSTI este autoarea romanului Manuscrisul fanariot, roman care a uimit piața literară românească



            Manuscrisul fanariot este un roman de dragoste, proiectat, ca proză istorică, pe reconstituirea autenticitații parfumului unei epoci, cea a Bucureștiului din epoca fanariotă, într-o poveste de mare complexitate, arborescentă, cinematografică, fascinantă, dintre o țigancă tânără, și extrem de frumoasă cu nume exotic, Maiorca, a cărei mamă este acuzată de vrăjitorie, roabă la curtea bogatului boier Dan Brașoveanu Doicescu și un croitor grec tânăr, Ioanis Milikopu, fiul unei femei care face negustorie cu pește la o tarabă, un fel de L’Étranger al lui Albert Camus care își schimbă numele într-unul cu rezonanțe levantine, Leun, care nu e un simplu croitor, ci un adevărat om de cultură, care citește mult și studiază în arhive, un adevărat cunoscător, nu numai al artei vestimentare în legătură cu care se dovedește extrem de pasionat dar și al semnificațiilor mai profunde legate de oamenii care le poartă, dincolo de aparențe, căci omul nu este numai ceea ce mănâncă, ci și ceea ce îmbracă, parfumul pe care îl folosește, giuvaerurile scumpe pe care le atașează veșmântului său, modul cum se mișcă și vorbește, toate subliniindu-i nu numai rangul social ci și modul în care se raportează față de spiritualitatea unei epoci pe care autoarea o decopertează istoric și ficțional într-o adevărată arheologie, fascinantă, a artei cuvântului care poate schimba destine, la început închipuite, apoi devenind realitate, realitatea închipuită modelator a realității adevărate căci autoarea ne spune că Bucureștiul „este un oraș mâncător de cuvinte, o gaură hrănită cu șoapte, un depozit de șuierături și de cântece”. Este un oraș abia în formare căci zona Colței, acum în buricul târgului era pe vremea aceea o mahala mărginașă. Este un oraș ce conține o lume încărcată de sinbolistici complexe și sublime, o adunătură de palate și bordeie, prinse în autenticul istoric pe o hartă a timpului,fotografiată ca o pecete chiar de la începutul volumului. Cartea conține o simbolistică subtilă și complex incifrată venită de la unul dintre cei mai importanți specialiști în simbolistică în plan mondial, Doina Ruști fiind autoare a unui Dictionar de teme și simboluri în literatura română, o carte obligatorie de lecturat pentru orice literat care se respectă, a unui Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade dar și a extraordinarei cărți intitulată Mesajul subliminal în comunicarea actuală.

            În carte, toate straturile sociale interacționează între ele, fiind puternic interconectate. Epoca fanariotă înseamnă un amestec de modă bizantină cu cea care începe să vină de la Paris sau Viena, o modă extravagantă și opulentă, cu oameni care se pot îmbogăți rapid și care își cheltuiesc banii pe trăsuri elegante cu atelaje somptuoase, organizează baluri și ospețe, oameni care lesne pot avea o viață scandaloasă și, nu o dată, depravată, într-o lume violentă și adesea extrem de crudă, oameni înavuțiți ce afișează o bogăție vestimentară care o depășea adesea pe cea din Constantinopol sau din capitalele europene, conținând ornamente cu fir de aur și nestemate, legitimând un statut social privilegiat, o sete de lux care inspiră vanitatea și risipa, corupția. Femeile încep să-și dea pe față cu sulimanuri, amantele primesc nestemate și parfumuri scumpe și începe să se consume alături de dulceață și șerbet, femei care pot sta ascunse sau închise în iatacuri, adevărate prizoniere ale soților lor dar care sunt mai libere decât stăpânul-soț deoarece evadează spre spații nemărginite prin lecturarea a nenumărate cărți, așa cum este cazul cu boieroaica Magda Doicescu.. Este un amestec de elemente neaoșe românești căci se râde și se cântă pe dansuri strămoșești dar și țigănești, grecești și orientale, ca și acum, căci lumea din epoca fanariotă, în părțile ei esențiale, nu pare a se deosebi prea mult de cea din zilele noastre.
              Cartea este, fără să greșim, o capodoperă a literaturii române, scrisă de un scriitor extrem de talentat. Este o carte care ne aduce aminte de Săptămâna nebunilor a lui Eugen Barbu.
                Doina Ruști este olteancă, născută în 1959, din părinți ce erau învățători, într-un vechi sat românesc din județul Dolj, Comoșteni, în sudul României, nu departe de fluviul Dunărea, adesea cunoscut pentru legenda locală a Fântânii de la Piatră, de fapt o stafie ce sălășluie într-o fântână dar și într-o moară părăsită unde este ascunsă și o comoară. În anul 2008, a scris un roman inspirat după această legendă, cu puternice accente anticomuniste intitulat Fantoma din moară, premiat de Uniunea Scriitorilor din România, într-un fel,un omagiu adus tatălui ei, ucis în condiții misterioase pe când scriitoarea Doina Ruști avea 11 ani, dar și întregii comunități în care și-a trăit copilăria și în care s-a format spiritul ei iscoditor. Este absolventă a Facultății de Filologie din Iași iar acum este profesor universitar al Facultății de Arte Geo Saizescu din cadrul Universității Hyperion. Are un doctorat în simbologie.

       
Doina Ruști, Manuscrisul fanariot, Editura Polirom, 2015.




Dialog cu Doina Ruști


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Scrieți comentariul aici