revista literatura romana versuri proza critica literara istorie literara scriitori cenaclu literar blog blogspot volum poezie proza roman nuvela povestire poveste editura scriitor carte
TARGUL DE CARTE GAUDEAMUS,ediția nr.22, organizat de RADIO ROMANIA, 18 – 22 noiembrie, 2015, Pavilionul Central al Complexului Expoziţional Romexpo
Deși doar 51% dintre români
citesc cărți, târgul de carte Gaudeamus a strâns 125.000 vizitatori care au
cumpărat cărți în valoare de 3.200.000 euro. Cele peste 300 de edituri
participante au realizat peste 700 de lansări de carte. Cele mai vândute cărți
au fost cele despre paranormal, despre secretele puterii psihice, cele de
eseistică politică precum ZECE ANI NEGRI de Mugur Ciuvică, despre alimentație
sănătoasă, cele care se referă la monarhie, cărțile ce oferă soluții de
dezvoltare profesională, cele de futurologie, enciclopediile, cărțile de
dragoste și chiar cele erotice. Multe edituri au vândut în câteva zile mai
multe cărți decât au vândut într-un an întreg, demonstrând că acest târg de
carte are o deosebită valoare economică.
Cartea Târgului Gaudeamus – Biblia pierdută de Igor Bergler
Topul Editurilor (conform votului publicului) - Locul I editura Humanitas, locul II editura RAO, locul III editura Nemira.
Premiul Miss Lectura: Emanuela Ivan, studentă la Jurnalism, premiul constând într-un mare număr de cărți.
Colocviul național de Literatură SF și Fantasy „Ion Hobana”, ediția a VI-a. Colocviul „Ion Hobana" 2015 s-a desfășurat sâmbătă, 14 noiembrie 2015, ora 10.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru nr.38, sector 1). Este organizat de Societatea Română de Literatură SF și Fantasy, de Uniunea Scriitorilor din România, prin filialele București-Poezie și București-Proză, și de Institutul Cultural Român, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii.
PREMIILE Colocviului național „Ion Hobana" de Literatură S;F: și Fantasy, 2015
Premiul I : „Era mașinii. Despre postumanism și imaginarul tehnologic în
literatură”, autor Daniela Petroșel (editura Tracus Arte, 2014)
Premiul I Ex Aequo : „Morfologia lumilor posibile. Utopie, antiutopie, science-fiction, fantasy”, antologie de studii critice coordonată de Corin Braga (Colecția Centrului de Cercetare a Imaginarului „Phantasma” din Cluj Napoca, editura Tracus Arte, 2015)
HORIA-ROMAN PATAPIEVICI publică o carte extrem de incitantă intitulată PARTEA NEVĂZUTĂ DECIDE TOTUL
Prin noua sa carte intitulată Partea
nevăzută decide totul, Horia-Roman Patapievici
ne aduce aminte că este unul dintre cei mai importanți eseiști români. El a
atins performanța de a avea numeroși fani dar și numeroși detractori.
Detractorii săi nu îi pot ierta fraza din lucrarea Înapoi la chestiunea
specificului național în care se spune nici mai mult nici mai puțin decât că „privit
la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag,
radiografia plaiului mioritic este ca a
fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”. Pe
vremea când am citit această frază, automat mi-am adus aminte de poetul și filozoful
Epimenide care ne era dat ca exemplu în
manualul de Logică din liceu referitor la paradoxul minciunii: Epimenide
Cretanul spune că toți cretanii sunt mincinoși. Dar Epimenide este cretan.
Astfel că nu vom ști niciodată dacă toți cretanii sunt mincinoși pentru că cel
ce a afirmat acest lucru este cretan. Tot așa și cu fraza incriminată, scrisă
de domnul Patapivici. Conform acestei fraze trupul poporului român este ca a
fecalei, o umbră fără schelet, o inimă ca un cur. Dar Patapievici este român,
deci ... puteți deduce singuri. Și desigur, asocierile de logică pot continua, mai
ales dacă omitem numeroasele lucrări științifice care demonstrează
protocronismul poporului român, faptul că acest popor a avut și are numeroase
minți strălucite, că reprezentanții lui sunt cei care au inventat avionul cu
elice, avionul cu reacție, insulina, au descoperit mecanisme fundamentale de
biologie celulară precum descoperirea ribozomului, au introdus în cunoașterea
umană științe noi precum biospeologia, au fost mari exploratori și multe
altele, că poporul român și-a cucerit independența cu prețul jertfei supreme a
numeroși fii ai săi. Și cu toate acestea, în conflictul, adesea plin de excese
verbale violente dintre detractorii eseistului, în frunte cu Nicolae Breban și
H.-R.Patapievici noi ne situăm de partea eseistului H.-R.Patapievici. De ce? În
primul rând pentru că într-o societate cu adevărat liberă, în planul ideilor, (excludem
atacul la persoană) un intelectual poate afirma orice. Desigur, ar mai trebui
să și argumenteze de ce lucrurile stau într-un fel și nu în altul. Dar nu este
obligatoriu. El poate doar ridica la fileu o anumită problematică iscând o
furtună în legătură cu aceasta. Poate că în fraza incriminată, H.-R.Patapievici își
exprima revolta față de unii reprezentanți ai poporului român care nu o dată
s-au dovedit fără șira spinării. Dar așa este lumea făcută, când mai bună, când
mai rea și poate tocmai ăsta este farmecul ei.
Cartea Partea nevăzută decide totul este
însă un regal de asociații și incursiuni cu și printre extraordinarele minți
filozofice ale lumii precum Platon, Plotin, Thomas Mann, Benjamin Fondane,
Bergson, filozofi ruși mai puțin cunoscuți la noi precum Viaceslav Ivanovici
Ivanov, Șestov, Mihail Osipovici Gerschenson, pe sistemul unei conversații
neîntrerupte cu sens educațional a ceea ce este mai de preț, cum spune autorul
„este priză directă asupra sufletului, plus transformarea în cuvânt, plus tà
mégista, plus a traversa desculț criza morală a secolului.”
Cum se realizează conversația
permanentă? H.-R.Patapievici ne relevă secretul. Prin producerea și manipularea
imaginilor, idee care nu este nouă ci chiar foarte veche deoarece autorul ne
atrage atenția că a fost enunțată prima dată de Aristotel. Aceasta este magia
din mintea noastră.
Desigur că nu poate exista o carte
scrisă de H.-R.Patapievici fără să
abordeze un subiect foarte incitant dacă nu de-a dreptul scandalos. Într-unul
dintre capitolele cărții, intitulat Agonia creștinismului, autorul ne anunță
nici mai mult nici mai puțin că religia creștină este pe ducă, adică în agonie, pentru că „Aproape
tot ce ne înconjoară azi, în țările occidentale, e anticreștin pe față – cel
mai adesea cu o obstinație deopotrivă ignară și răuvoitoare.” Cu toate acestea, după ce ia în discuție
pozițiile lui Camus, Malraux, Sartre, autorul nu uită să ne aducă aminte de
agnosticul Malraux a afirmat că secolul al XXI – lea va fi religios sau nu
va fi de loc.
Capitolul din carte intitulat Spiritul
și Legea ni se pare cel mai ciudat deoarece se ocupă de evenimentele produse
între 3-6 iulie 2012 pe scena politică din România când, consideră autorul, s-a
produs o lovitură de stat legală care s-a datorat faptului că „statul român de
azi nu face un cuplu cultural, politic și instituțional cu societatea
românească.” În primul rând dorim să facem observația că schimbarea unei
majorități parlamentare reprezintă însăși esența democrației. În al doilea rând, credem că în mod normal, un intelectual ar trebui să se situeze deasupra
evenimentelor politice, nu parte a unei grupări politice (decât dacă poate
urmărește beneficii politice).
Cartea Partea nevăzută decide totul
este așa cum am scris mai sus, un regal de cultură și filozofie a culturii, a
unui eseist extrem de complex în judecățile de valoare, uneori partizan,
alteori subiectiv, dar extrem de interesant, fascinant. Cu toată căldura, vă
recomand să citiți cartea Partea nevăzută decide totul. Așa cum spune autorul
cărții în capitolul Unicul principiu absolut al politicii sau despre
instabilitatea tuturor aranjamentelor omenești referindu-se la stabilitatea
socio-politică, „Pacea este un deziderat, și nu o realitate naturală”.
H-.R. PATAPIEVICI : lectură PARTEA NEVĂZUTĂ DECIDE TOTUL
Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul, Editura HUMANITAS, 2015.
Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul, Editura HUMANITAS, 2015.
GOODBYE TO GRAVITY este trupa rock heavy metal din ROMANIA care prin poezia ce compune textul melodiei ZIUA IN CARE MURIM produce o revoluție sprituală pentru poporul român
Versurile conținute de piesa muzicală numită Ziua în care murim reprezintă o poezie de maximă revoltă socială în care se cere celor cărora se adresează, adică următorului rând care sare în foc, să nu își mai cerșească libertatea pentru că gurile care nu tac schimbă lideri și că s-a ajuns la momentul în care trebuie să îi acuzăm pe toți. În strofa a doua versurile îndeamnă direct la anarhie. De ce? pentru că conduita binevoitoare a fost greșită. Trebuie spus clar că
Nu
suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii,
Pentru
că ziua în care cedăm este ziua în care murim.
Versurile continuă prin a spune că nu trebuie să fi șovăitor în fața credinței tale pentru că dogmele predicate sunt doar niște scamatorii. Îndemnurile la luptă sunt directe
Nu
plecați din zona de luptă,
Fiți
trup și suflet și disprețuitori,
Încleștați-vă
pumnii, fiți gata de luptă,
Apăsați
pe trăgaci, fiți primii.
Pentru că comportamentul de tip binevoitor a fost greșit.
Pentru că comportamentul de tip binevoitor a fost greșit.
Ziua
în care murim! Apăsați pe trăgaci!
La
naiba cu toți corupții!
Au
fost în fața noastră din totdeauna,
Dar
ne-am prefăcut că nu-i vedem.
Fără speranțe, spune autorul versurilor, ne simțim goi, sugrumați într-o spânzurătoare. A trecut vremea tăcerii, continuă acesta.
Fără speranțe, spune autorul versurilor, ne simțim goi, sugrumați într-o spânzurătoare. A trecut vremea tăcerii, continuă acesta.
De
prea mult timp am fost absenți
Și
am tăcut prea mult până azi.
Și încheie atrăgând încă o dată atenția că
Și încheie atrăgând încă o dată atenția că
Nu
suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii
Pentru
că ziua în care cedăm este ziua în care murim.
După cum am aflat, versurile au fost scrise de Andrei Găluț, solisul trupei.
La adresa de mai jos puteți viziona melodia cântată pentru ultima oară în componența ei originală deoarece doi dintre membrii trupei Goodbye to gravity au decedat în urma arsurilor suferite în seara fatidică din 30.10.2015 când clubul Colectiv, în care concertau, a luat foc. În imagine, după părerea noastră, se poate vedea destul de clar că scânteile artificiilor lansate în timpul concertului (și care erau artificii care se pun pe tort), nu au atins stâlpul învelit cu burete de la care se presupune că a plecat incendiul și care se afla la patru metri de locul unde au fost funcționat artificiile. Teoria conspirației?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)