Corneliu Leu este cel mai prolific scriitor român care marți, 9 iunie 2015, la 83 ani, ne-a părăsit, aprinzându-și o stea pe firmamentul culturii românești

            


Corneliu Leu s-a născut într-o familie de intelectuali în 1932 la Medgidia, tatăl fiind avocat iar mama medic. Este absolvent al Facultății de Pedagogie şi Psihologie a Universităţii din Bucureşti şi a Facultăţii de Ziaristică (1963-1964), facultate care pe vremea aceea își avea locul de desfășurare la Academia Șfefan Ghioghiu, școala unde erau pregătiți activiștii de vârf ai Partidului Comunist. Timp de 9 ani (1950-1958), în perioada celui mai crunt stalinism și comunism agresiv din România, a lucrat la Radiodifuziunea Română, atunci abia în formare, devenind unul dintre activiștii de bază ai Partidului Muncitoresc Român. De altfel, creațiile sale literare din acea perioadă propagă ideologia comunistă, în acea perioadă punându-se bazele curentului literar numit realismul socialist. Este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Scriitorilor, uniune care înlocuise Societatea Scriitorilor Români din perioada epocii capitaliste, noua uniune punându-se la dispoziția organelor de conducere comuniste  ( și de securitate, ca organ de poliție politică) care doreau să facă din scriitori niște propagandiști ai idealurilor comuniste. Realitatea este că cei care nu puteau fi integrați în Uniunea Scriitorilor din diferite motive ideologice sau erau excluși din Uniunea Scriitorilor, tot din motive ideologice, practic nu mai aveau acces la tipărirea  operelor lor literare în România.
      Primele sale proze, deși atașate ideologiei comuniste demonstrează un talent literar deosebit. Primul său roman, Ochiu-dracului (1956), poate fi citit și astăzi cu plăcerea unei satisfacții intelectuale și estetice.
          Ca și alți scriitori români din acea perioadă, s-a refugiat și în trecutul istoric, acolo unde ideologia comunistă nu avea ce căuta. Pentru mine, Corneliu Leu este scriitorul unui roman deosebit de valoros din punctul de vedere al artei literare, un roman pe care l-am citit de două ori, fiind romanul care m-a impresionat cel mai mult pe vremea când eram adolescent, roman care se numește Romanul unui caracter mare sau Plângerea lui Dracula (1977), roman pe care l-am primit chiar din mâna autorului, cu autograf, la un cenaclu literar unde venise să-ți prezinte cartea, sau cum s-ar zice astăzi, să și-o lanseze. O altă carte a scriitorului Corneliu Leu, Romanul unei zile mari (1979) dedicat actului istoric de la 23 august 1944, o proză scrisă ca un reportaj dar și cu multă duioșie, este prima carte care relevă cu onestitate complexitatea unei zile care avea să schimbe istoria României. Corneliu Leu a fost un scriitor extrem de prolific. Are probabil cele mai multe cărți scrise și publicate de către un scriitor român. Este rolul criticii literare și mai ales judecata nemiloasă a timpului să fixeze locul acestui scriitor în cultura literară românească. Talentul său literar, arta sa scriitoricească îl ridică deasupra ideologiilor și îl plasează, după părerea noastră, în sfera artei de înnobilată valoare, spre universalitate. Avem destule exemple în cultura umanității. Spre exemplu, poetul latin Publius Vergilius Maro, cunoscut în cultura română ca Virgiliu scria ode (ca de cultul personalității) împăratului Augustus, și cu toate astea Virgiliu a rămas Virgiliu, adică unul din marii poeți ai lumii. Pe vremea când scriitorul Corneliu Leu a fost directorul Casei de Film 4 a Centrului Național al Cinematografiei s-au produs unele dintre cele mai importante filme, unele, capodopere ale cinematografiei românești, neinfestate de ideologia comunistă, filme care au umplut sălile de cinema și la care se cumpăra, cum se spunea, un bilet în plus de pe stradă, pentru că biletele se epuizau de la prima oră a dimineții.

            Maestre Corneliu Leu, Dumnezeu să-ți călăuzească drumul printre stele, undeva pe firmamentul culturii, acolo unde vei străluci etern.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Scrieți comentariul aici