ION PENA este scriitorul erou decedat în 1944 la doar 33 de ani, luptând pe front pentru apărarea patriei. Dacă nu ar fi murit pe front, ar fi murit în lagărele comuniste de exterminare și corpul lui ar fi zăcut într-o groapă comună.

     Ion Pena, fiul unor țărani din comuna Belitori, azi Troianul ( comuna se numea Belitori pentru că pe vremea aceea era locul unde se afla cel mai mare abator din județul Teleorman), născut în 1911 într-o familie ce va avea șapte copii, adică o familie cu copii mulți, așa cum exista în aproape orice familie de români până la cel de-al doilea război mondial, ( a nu avea copii mulți însemna că e o familie cu bărbat neputincios). Scriitorul a urmat o pregătire în domeniul comerțului în orașul Roșiori de Vede și Turnu Măgurele 
( oraș capitală de județ pe vremea aceea dar și o perioadă de timp în vremea comunismului), în cele două localități existând școli superioare de învățământ, licee, redacții de ziare și reviste, tipografie, cinematografe și săli de teatru, activități comerciale intense. Astăzi cele două orașe, Roșiori de Vede și Turnu Măgurle par niște localități pustii, în care viața tumultuoasă de altădată nu mai există. Prefectul județului de atunci, din Turnu Măgurele, profesorul și poetul Florin Crețeanu îi fusese coleg de școală și acesta avea să-l ajute la începutul activității sale literare. 


A debutat cu poezia ALPINISM în 1932 în REVISTA SO4H2 (Acid sulfuric) din TurnuMăgurele.

Alpinism ( 1928)

Pe piscuri goale, fără viaţă,

Unde nici vulturi nu s’avîntă

Eu mi-am tîrît povara sfîntă

A trupului flămînd de viaţă.

Cu patimă m-am strîns pe stîncă

Strîngînd spasmodic piatra tare …

Şi-i drept că gura-mi, nu arare

Cerşea un sprijin de la stîncă.

Prăpăstii mi-au surîs sarcastic,

Guri de-abia înfiorătoare,

Dar prins de culme cu ardoare,

Am rîs şi eu – la fel – sarcastic …

          Îi place poezia lui Esenin și traduce o parte din poemele acestuia. Începe să scrie epigrame cu mult talent, care reprezintă caricaturi extrem de caustice la adresa celor mai importante personalități ale culturii și vieții politice din România acelor vremuri. Versurile și le-a publicat în reviste precum Slove de foc (din Belitori), Drum (din Roșiori de Vede), Graiul tineretului, Oltul, SO4H2 (din Turnu Măgurele), Zarathustra (din Buzău), Epigrama, Prepoem, Vremea, Universul literar (din București).

          De profesie era economist, care pe vremea aceea se numea perceptor, dar pe unde se ducea să lucreze înființa câte o activitate culturală, astfel în Sichevița, județul Caraș Severin a pus bazele Căminului Cultural Lumina înființând o bibliotecă și aducând cu mare greutate un aparat de proiecție cinematografică, în Domnești din județul Argeș înființează o altă bibliotecă și devine președintele Partidului Național Țărănesc din această zonă. De aici din Domnești, pleacă pe front și va muri la vârsta de 33 ani, pe 29 iulie 1944, ca un adevărat erou ce a luptat pentru eliberarea patriei sale de cotropitorii străini, fiind înmormântat la Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.

          Din cauză că a fost înscris în PNȚ și pentru că a publicat versuri în revista Prepoem, considerată revistă care s-a alăturat cauzei legionare, poetul Ion Pena a fost inclus de către autoritățile comuniste (între 1945-1989) în Fondul special – scriitori interziși. Trebuie remarcat două lucruri. Ion Pena nu a publicat în revisa Prepoem decât înainte ca aceasta să devină de orientare legionară. De altefel Ion Pena a tipărit o epigramă extrem de satirică dedicată chiar liderului politic ce susținea mișcarea legionară, A.C. CUZA.

 Lui A. C. Cuza:

Din tinerețe n’a mai dat

O epigramă – și-i păcat!

Misterul? Muza i-a fugit

Ca nu cumva pân’ la sfârșit,

Uzând de abila-i suveică  

S-o scoată și pe ea evreică.

Al doilea lucru care trebuie remarcat este că deși Ion Pena apare în lucrarea Bibliografia operelor autorilor legionari de Nicolae Niță publicată în Jacksonville, SUA, 1993, alături de Emil Cioran, Mircea Eliade, Petre Țuțea, Constantin Noica, Radu Gyr, Nae Ionescu, noi nu am putut decela în opera sa literară elemente ale legionarismului. Mai mult, el a publicat texte în care combate exclusivismul raseologic german, demonstrând falsitatea filozofiei lui Oswald Spengler.

Desigur că a fost un anticomunist convins, și înainte de toate un antibolșevic. Un loc pentru el nu mai putea exista în istoria literaturii române din perioada comunistă, tocmai acestui scriitor care îi făcea cea mai mare plăcere să publice în revista PĂCALĂ care avea ca motto poezia

Iar când la Patria Română

Râvnește hidra bolșevică

Nesățioasă și păgână,

Ia și o armă, că nu strică!.

Ion Pena este totodată unul dintre primii scriitori de anticipație din România, în sens orwellian și oarecum urmuzian, deși a scris înaintea apariției lucrărilor lui Orwell. Este vorba de proza Moneda fantazinilor, în care autorul anticipează colectivizarea, cooperativizarea ce se va produce în România. El anticipează că România urma să devină un stat comunist.

O parte din operele sale literare, nepublicate în timpul vieții poetului au văzut lumina tiparului prin grija nepotului său, Marin Scarlat. Unele texte, puține la număr, s-au pierdut poete definitiv.

Postăm în continuare un grupaj de poezii scrise de ION PENA care ne-a fost oferit de Marin Scarlat.

Anii   mei 

Anii mei ca merele toamnei trec

Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;

Peste calendar, peste zile m-aplec

Şi-mi plac colindele şi Sântamaria.

Visez ades la biserica din copilărie,

Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;

La bâlciuri o fată, o menajerie

Şi eu evoluând, între ele, Irod.

Drumuri în apă, berzele călătoare,

Feerie de primăveri şi uimire.

Blândul Isus între copii, sunătoare

În frunza de plopi – aninată vuire. 

Anii mei, lunile şi zilele mele,

Fraţi şi surori cu viaţa, cu amintirea

Merg către unde? Şi vă scutur nuiele

În sufletul negru cum este cernirea.

________________________________________

 Publicată în „DRUM”, anul  III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937

Poetul din urmă

Pe-aici poetul este rătăcit,

Prin hârburi de anafură şi besnă,

Heralzii în tăcere i-au murit

Şi plânsu-i-au durerile în glesnă.

De vreme îndelungă-i călător – 

Cu pietrele şi roua din grădină,

Cu pulberea, cu norul tunător,

Cu toamna îmbrăcată în rugină.

A năzuit o ţară de poveşti – 

Naiade în albastră legiune,

Luceferi în betele îngereşti

Şi verile cu umbră de cărbune.

Să fluture alaiele în zob,

Pe lanuri să se scuture belşugul,

Din cupe să hălădue -  şi rob

Ca neaua să-i  lucească meşteşugul.

O ţară de lumină şi de vis

Poetul peste ani a căutat-o;

I-e sufletul de negură, închis

Şi ţara pân’acuma n’a aflat-o.

________________________________________

Publicată în „DRUM”, nr. 1 din 15 iunie 1938 şi în „PREPOEM” an II, seria II, nr.19 din iunie 1941

Opriţi-vă

În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,

În carnea mea cu târnăcoape.

Am să vă dau mistere şi arginţi,

Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.

Mi-e inima de fulgere ocean.

Mi-e palma năzdrăvană şi haiducă.

Opriţi-vă cu sufletul ochean

Să beţi înfiorarea hăbăucă.

Pe steiul ars de foc şi’nchipuiri 

Să vă înalţ o clipă, să vă doară.

Crepuscul de altare şi zefiri

Şi vorba peste moarte să vă moară.

Nu închinaţi cu mine rugăciuni

Ci treceţi, ca barbarii, mai departe,

Mă jefuiţi de grâne şi tăciuni.

Deschis îmi e pătulul ca o carte.

Eu voi rămâne singur, vagabond, 

Un cerşetor de soare şi de vise.

Voi ocoli destinul rubicond

Ca porţile de marmură, închise.

________________________________________

Publicată în „DRUM”, an IV, nr. 1 din 15 iunie 1938 şi în „UNIVERSUL LITERAR” an I, nr. 21 din 23 mai 1942

Hei, moarte

Hei, moarte, ce treci ca un vânt,

cu zile de cer şi pământ,

opreşte trasura dealatul cu noi,

dealatul atâtui gunoi.

şi stai ca să bem un cotnar

magnific de bun şi de rar,

cotnar bătrânesc,

cu pulpă de lut românesc.

Hei, moarte, ursuză şi rea,

cu fruntea de negură grea

deshumă focoşii cârlani

să bem un milion de ani,

să bem sacadat şi urât

cu toată durerea în gât.

Tu, moarte, nimic nu câştigi

că noaptea în ochi mi-o înfigi

şi-alături de-atâţia nebuni

un hoit obosit mai aduni.

Tu, moarte la fel hăueşti

cu lupii şi câinii cereşti,

că omul în viaţă adastă

o vârstă mai vastă.

Ci lasă porunca eternă

şi vino cu noi în tavernă

la mese bălţate şi mici,

cu turme de palizi calici.

Petrece cu noi şi te joacă,

bizară, hidoasă, potroacă,

retează-ne palma, ne fură din bile

dar lasă-ne sacul de zile.

Ah, iată şi iată – n’asculţi

ruga atâtor desculţi.

Hei, moarte, aceeaşi rămâi

în legile astea lălâi ...

un rece tăcut negustor

pe-al vieţii pridvor.

Te bucuri s’adoarmă drumeţul

dai preţul. 

şi-alături cu fraţii şi naşii

îi iei chiuitul şi paşii.

Hai, trage’n bătătură, 

să mă sui în trăsură.

________________________________________

Publicată în PREPOEM” an I, nr. 3 din septembrie 1939 şi în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 12 din 21 martie 1942 

Scrisoare  din  oraş

Comuna mea cu leat pierdut în ciaţă,

Cu linişti mari, cu case de argilă,

Prin visul meu, prin alba dimineaţă

Te năzăresc îndepărtată şi umilă.

Eu am plecat în larguri de migdale

Din anii mici ca nasturii şi melcii

Tu ai rămas pe coastele ogale

Cu grâu şi flori şi râurii zuvelcii.

Poate-i mai bine, dreaptă în natură

Să stai aşa de dor de catapeteasmă,

Arar să-mi joci în orele de sgură

Pe canavaua gândului mireasmă.

Prin jurul meu e colb amar şi trudă,

În creştet nici-un înger nu coboară

Cu bozi în păr nu văd o paparudă

Şi chiar regina vântului e chioară.

Căsoaie mari, cu pântece bălţate

Sudalme sure bucură peisajul,

Poemele sunt frânte, lăbărţate,

Pe vârfuri e actor cabotinajul.

Şi nimeni nu visează o minune.

Un boloboc de logică e traiul,

Pe-aici e mort şi timpul în tăciune

Şi luna nu-şi mai vântură mălaiul.

Ci tu eşti doar un pumn de sărăcie

Dar eu te simt, comună de pe zare.

Luceafăr înălţat în veşnicie

Cu Dumnezeu în frunte şi altare.

______________________________________

Publicată în  „ZARATHUSTRA”, ianuarie 1941, Buzău, placheta 3 şi „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 10, din 7 martie 1942

Portret

Eu sunt sălbatec ca un vis

Ce noaptea liniştea sugrumă,

Ca un profet păgân închis

În carapacea mea de humă.

Eu sunt înalt ca un stindard

Ce-i ros de umbră şi de glorii,

Ca un păcat spălat de nard

În patruzeci de purgatorii.

Eu sînt pribeag ca un strigoi

Ce scuipă lumea cu blesteme,

Ca un nebun cu pumnii goi

Şi tidva plină de poeme.

________________________________________

Publicată în „PREPOEM”, an II, seria II, nr. 19 din iunie 1941

Metamorfoze

Acest drumeag de lespezi încâlciţi

Îmi rupe carnea goală şi trufaşă

Pe urmele a mii de neofiţi

Şi cu azur durerea mă înfaşă.

Nestăvilit’nainte mă îndemn

Urcat pe uriaşe crepuscule,

E lumea ca o amforă de lemn

Şi fluer în sărăciile-i pătule.

Hei, suflete deapururea hoinar

Opreşte la o margine de vară

Şi soarele luându-l felinar

Să trecem peste margine afară.

Voi ocărâ de-acolo, fără cosorog

Acest pământ aidoma cu-o sferă

Şi voi scuipa pe mersul lui olog

De brută prăbuşită în holeră.

Nu-i voi mai cere niciun dumicat,

Nicio tingire doldora de varză

Ci-a ferecat în foame şi păcat

Îl voi lăsa să urle şi să arză.

Târziu în veacuri, poate, rătăcit

Voi reveni pe urme vechi, halucinat,

Cu altă zestre iar de peticit

Şi fi-voi jaguar sau împărat.

________________________________________

Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”,

an I, nr. 10 din 7 martie 1942

Roşiorii de Vede

E-o viaţă, mai vânătă, mai stinsă

În burgul vechi de care îmi legai

Adolescenţa mea trudită şi învinsă – 

Năvod de stele, vis şi putregai.

Îmi pare toamna mai fără conture

Cu miros de răşini şi de inert

Decât altdată barca ei uşure

Ce reteza nădejdile pe sfert.

Alţi oameni defilează pe’nserare

Ca să-şi înghită porţia de timp.

Burghezi mărunţi, ei nu duc în spinare

Nici besne mari, nici ţăndări din Olimp.

Încătuşat pe-o rână în restrişte

A amuţit şi parcul ca un gând.

Pe bănci nu’ncearcă nimeni să mai rişte

Să-i gâtuie tristeţile, râzând.

Şi totuşi câtă pulbere subţire

Nu se cernea din soare pe aici.

O! burgul meu frumos din amintire

Azi parcă din cavouri te ridici!

________________________________________

Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”,

an I, nr. 25, din 20 iunie 1942  

Către Don Quijotte

Cules din mituri, însuţi tu un mit,

Biet pelerin cu inima bolnavă

De uriaşa visului otravă – 

În piscul tău cu râvnă m’ai primit.

Sărac şi bleg prin holde de pământ,

Contrariu cum canoanele învaţă,

Doar tu mi-ai fost mireasmă şi povaţă

Sub nu ştiu care straniu legământ.

În jur, încet, trăgându-mi azi hotar

Eu ignorez pogoanele de spaţiu.

Tăcut şi dârz adulmec cu nesaţiu

Himere cârd, şi-al lor mărgăritar.

Surpat ades în vânturi şi restrişti

Nu m’am sculat un ceas pentru tăgadă,

Ci mi’am purtat tot visul meu grămadă,

Cu ochii veseli, niciodată trişti.

Întrezăresc în tine, ireal

Erou de comedie zăpăcită:

Străfundul omenirii ce palpită

Mereu, după un fir de ideal.

________________________________________

Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”,

an I, nr. 30, din 25 iulie 1942

Şes natal

Şi, Doamne, eu fui pe aici.

În ţara cu luceferii înalţi, 

Văzui catapetesme cum ridici

Şi floarea cu parfumuri cum înalţi.

Văzui însămânţările cu rod,

Stupinele cu miere, dimineţi

Cu mândre aurore în năvod

Şi falnică sburarea de ereţi.

Zimbirea călărea peste obraz,

În vine se rotiau chiuituri,

Ţâncaş cu mămăligă şi cu praz

Creşteau peste hotare sărituri.

În urnă tresăriau şi mai adânci

Pâraele cu apă şi cu har,

Credeam în ele, Doamne, că tu plângi

Şi eu eram pe margine pândar.

Cu visul mă culcam şi mă sculam,

Irod între coteţe şi cârlani,

În gene bucuria o ştiam ...

Aveam atuncia 12 ani.

________________________________________

Publicată în „VREMEA”, an XIV,

nr. 676, din 29 noiembrie 1942

Lucifer 

Eu navighez pe marile genuni,

Pe anii răi, pe temple de dureri.

În cîrca mea duc haite de nebuni,

Bătrîne răni şi secolii de ieri.

Cu linişti aspre nopţile întind

Strigoii-mi sar atuncea din hambar,

Arhangheli albi în stele se aprind

Şi dorul mă încearcă fără har.

De veşnicii mă sbat şi mă întorc

Să prind de cer şi aprig să-l sugrum.

Aceleaşi ape vrăjile îmi torc

Şi stau golaş în veacuri şi în drum.

Bolnav mi-e iadul plin de mucegai

Săracă fierăria de cătuşi,

Mă sfîşie mînia ca un scai

Şi blestem pe Isus de după uşi.

________________________________________

Publicată în  „OLTUL”, anul I, nr. 4 din noiembrie 1943

 Paşte  

Lepădaţi căpestrele

Deschideţi ferestrele

Să intre binecuvântarea

Cât Golgota, cât zarea.

Am fugit de pe cruce

Cu picioarele năuce

Şi-am venit înapoi

Să vă dau anafura vieţii d’apoi.

Să fiţi cuminţi toţi

Miniştri, cerşetori şi idioţi;

Cu roua, cu deşertăciunea

Faceţi-vă zilnic rugăciunea.

Eu am să plec imediat.

Satan e concediat

Aşa că veţi trăi fără frică

Şi om şi măgar şi pisică.

Voi mai veni odată

La Învierea cea adevărată.

Să-mi pregătiţi hlamidă

Fără pălămidă.

________________________________________

Publicată în  „OLTUL”, anul I, nr. 9 -10 din

aprilie – mai 1944

Iubirea

Mario, sărut dimineaţa ochilor tăi.

Sufletul tău urcă în mine.

Munţilor, deschideţi magice căi

Să treacă iubita cu gesturi feline.

Hei, arcaş fioros al zădărniciei

Nu mă cutremură hohotul tău.

Păzit de fericirea iubitei

Trec mândru şi-ţi zic: nătărău!

Ştiu, mâine va fi un apus

Caraghios, banal, îndoliat

Totuşi mă voi lăuda cu fruntea sus:

- Ceasul fericit a existat.

Placheta  „SIMPLE NIMICURI” - 1940

Intrus

Nu era nicio sanctitate în cer.

Lipsea marele cavaler,

Arhanghelii, îngerii deopotrivă.

Numai eu rătăceam cu silueta costelivă.

Ciupercile, crizantemele, bujorii

Îşi fardau fără jenă obrăjorii.

Berzele şi rândunicile

Dănţuiau ca furnicile.

Până unde, până unde se vedea

Brazii, palatele erau de acadea.

Poveştile, vorbele cu paturi de puf

Lungite suveran în zăduf.

Nu ştiu cât am mers, nu ştiu cât am stat

Dar la urm’ un gândac m’a acostat

Şi mi-a ordonat cu voce barbară:

- Eşi afară, eşi afară!

Placheta  „SIMPLE NIMICURI” - 1940

                         UN GRUPAJ EXTREM DE INTERESANT DESPRE ION PENA ÎL GĂSIȚI LA ADRESA

                                              https://plus.google.com/+IonPena/posts

CONFERINȚA INTERNAȚIONALĂ S.F. HELION la Timișoara în zilele de 8 și 9 mai 2015

Clubul S.F. HELION din Timișoara nu se dezminte, demonstrând încă o dată că este vârful de lance al S.F.-ului românesc și ne răsfață cu prima sa conferință internațională organizată în zilele de 8 și 9 mai la Timișoara. 

Festivalul internațional de literatură “Tudor Arghezi” EDIŢIA a XXXV-a, 22 mai – 24 mai 2015

CONSILIUL JUDEŢEAN GORJ

CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALE GORJ

în parteneriat cu

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ “CHRISTIAN TELL”

INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN

CONSILIUL LOCAL ŞI PRIMĂRIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

ANSAMBLUL ARTISTIC PROFESIONIST “DOINA GORJULUI”

ŞCOALA POPULARĂ DE ARTĂ TÂRGU- JIU

LIGA CULTURALA “FIII GORJULUI” Bucuresti

În colaborare cu

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA 

Festivalul internațional de literatură “Tudor Arghezi”

EDIŢIA a XXXV-a, 22 mai – 24 mai 2015

Ajuns la cea de-a 35-a ediţie, festivalul omagiază pe cel care rămâne unul dintre cei mai mari scriitori ce i-a dat literatura română de-a lungul timpului şi îşi propune să contribuie la stimularea pe criterii valorice a scrisului românesc contemporan, inclusiv pentru cunoaşterea şi promovarea operei argheziene, în ţară şi peste hotare. Festivalul se adresează creatorilor de literatură şi exegeţilor în arghezologie din ţară, precum şi vorbitorilor de limbă română din comunităţile de peste graniţe, cu preocupări în domeniu. Organizatori: Consiliul Judeţean Gorj prin Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, Institutul Cultural Român. Parteneri: U.S.R., Primăria Tg-Cărbuneşti, Biblioteca Jud. Gorj, Institutul Cultural Român, Ans. Art. Doina Gorjului, Liga culturală Fiii Gorjului Bucureşti, Teatrul Elvira Godeanu, Universitatea „C-tin Brâncuşi” Tg-Jiu, alte instituţii de cultură, ligi, fundaţii, societăţi culturale, posturi de radio, cotidiane şi edituri din Gorj. Programul festivalului se desfăşoară în perioada 22 mai -24 mai a.c., la Târgu-Jiu şi Târgu-Cărbuneşti, localitatea de obârşie a scriitorului.

SECŢIUNI ȘI PREMII

I. PREMIUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “TUDOR ARGHEZI” pentru Opera Omnia, atribuit pe criterii valorice unor scriitori români contemporani. Premiile, două, în sumă de 2000  lei, vor fi acordate de Uniunea Scriitorilor din România, iar Consiliul Local şi Primăria Tg-Cărbuneşti va atribui laureatului titlul de CETĂŢEAN DE ONOARE al oraşului.

II. Premiul TUDOR ARGHEZI, pentru Opera Omnia atribuit unor scriitori  contemporani de prestigiu internaţional. Premiile, două, în sumă de 2000 lei fiecare, vor fi acordate de Consiliul Judeţean Gorj prin CJCPCT Gorj şi vor fi însoţite de titlul de “ Cetăţean de Onoare ” al oraşului  Tg. Cărbuneşti.

III. PREMIUL PENTRU «OPERA PRIMA» (volum de debut în poezie), în valoare de 1000 lei, acordat de CJCPCT Gorj. În vederea atribuirii acestui premiu, se vor cere propuneri de nominalizare unor edituri de prestigiu cu preocupări constante în promovarea pe criterii valorice a volumelor de debut tipărite în perioada mai 2014 - mai 2015.

IV. SECŢIUNEA “CUVINTE POTRIVITE”, pentru volum de poezie în manuscris, deschis autorilor români nedebutaţi, având vârsta maximă de 47 ani. Manuscrisele nu trebuie să depăşească 100 pagini. Se atribuie un singur premiu, în valoare de 1000 lei, şi este acordat de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj.

V. SECŢIUNEA «BILETE DE PAPAGAL», pentru grupaj de poezie.

La această secţiune pot participa poeţii ce-şi aşteaptă consacrarea, cu un grupaj de minim 10 (zece) poezii dactilografiate, într-un singur exemplar. Se acordă următoarele premii:

Premiul I, în valoare de 800 lei, acordat de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj;

Premiul II, în valoare de 700 lei, acordat de Biblioteca Judeţeană “Christian Tell”;

Premiul III, în valoare de 600 lei, acordat de Centrul Cultural “Tudor Arghezi” Tg-Cărbuneşti.

Menţiune (1) în valoare de 500 lei, acordată de Consiliul Judeţean Gorj prin CJCPCT Gorj. La această secţiune vor mai fi acordate menţiuni ale unor edituri, fundaţii, reviste literare, posturi de radio etc., invitate în festival. Pentru această secţiune juriul are dreptul de a redistribui premiile. Câştigătorii locului I de la ultimele trei ediţii nu sunt acceptaţi în concurs.

VI. SECŢIUNEA DE ARGHEZOLOGIE, deschisă scriitorilor români pentru exegeze care au ca obiect de studiu viaţa şi opera lui Tudor Arghezi (studii publicate sau în manuscris). Premiul în valoare de 1000 lei este acordat de CJCPCT Gorj.

VII. SECŢIUNEA DE PROMOVARE A OPEREI ARGHEZIENE ŞI A FESTIVALULUI, deschisĂ participanţilor din ţară şi de peste hotare, cu merite deosebite în creşterea vizibilităţii Festivalului, în promovarea, traducerea sau ilustrarea grafică a operei lui Tudor Arghezi, precum şi în traducerea operei sau publicarea de  exegeze despre viaţa şi opera acestuia(monografii, studii, eseuri...).

Se atribuie cinci premii -  în sumă de 1500 lei fiecare, patru acordate de  CJCPCT Gorj şi unul acordat de Primăria Tg. Cărbuneşti.

VIII. SECŢIUNEA PREMIUL OPERA OMNIA atribuit unui scriitor de orgine gorjenească, în suma de 1000 lei, acordat de Liga Culturală “Fiii Gorjului” Bucureşti.

ALTE PRECIZĂRI

În cadrul festivalului vor fi organizate lansări de carte, conferinţe de presă, întâlniri cu cititorii şi vizitarea muzeului “Tudor Arghezi”, din oraşul Tg-Cărbuneşti.

La festivitatea de premiere, laureaţii vor primi, pe lângă premiile de mai sus, diplomele aferente şi trofeul Festivalului.Lucrările - dactilografiate, într-un singur exemplar, pentru secţiunile de concurs, precum şi volumele pentru Opera Prima, Cuvinte Potrivite, şi cele de arghezologie se primesc până la data de 15 mai a.c.(dată poşta), pe adresa: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, 210135 Târgu-Jiu, Calea Eroilor, nr. 15, judeţul Gorj, cod poştal: 210135, cu menţiunea “Pentru Festivalul «Tudor Arghezi»”. La expediere se vor respecta obişnuitele cerinţe: în plicul mare se introduce plicul mic cu motto, iar în interior se sigilează datele autorului, inclusiv un număr de telefon, la care poate fi contactat.

Juriul îşi va desfăşura lucrările pe două secţiuni:

- de preselecţie, alcătuit din reprezentanţii organizatorilor, îşi va începe lecturarea în 20 mai;

- naţional, care cuprinde şi juriul de preselecţie, va definitiva jurizarea în cursul zilei de 21 mai a.c., în aşa fel încât să poată fi anunţaţi laureaţii în timp util, în vederea participării la festivitatea de premiere, ce se va desfăşura la Târgu-Cărbuneşti, în 24 mai, începând cu ora 11.00. Juriul are latitudinea redistribuirii premiilor.

În condiţii de sponsorizare sau a altor forme de susţinere materială, juriul poate acorda şi alte premii. Cheltuielile de cazare, masă şi transport în interiorul judeţului pentru juriu şi invitaţi vor fi suportate de CJCPCT Gorj, Biblioteca Judeţeană şi Primăria Tg. Cărbuneşti cu menţiunea că pentru laureaţii concursului nu se asigură decontarea cheltuielilor de transport. Cheltuielile pentru cazarea invitaţilor din străinătate (Bucureşti), precum şi transportul pe teritoriul României vor fi suportate de CJCPCT Gorj. Laureaţilor din afara graniţelor li se decontează şi transportul de la intrarea pe teritoriul României.

Organizatorii îşi rezervă dreptul de a publica unele lucrări prezentate în concurs, fără să acorde drepturi de autor. Lucrările participante intră în arhiva Festivalului

Informaţii suplimentare la telefon/fax: - 0253/213.710 şi 0721.370057  (Centrul Jud. pentru Conservarea  şi Promovarea Culturii Tradiţionale) ; Persoane de contact: director Ion Cepoi - (0721.370057); Viorel Surdoiu – 0727930333 viorelsurdoiu@gmail.com, www.proverbum.ro, http://www.traditiigorj.ro, e-mail: traditii_gorj@rdslink.ro, 0253/214.904 (Biblioteca Judeţeană “Christian Tell”) Persoane de contact: dir. Olimpia Bratu - 0253/214904 

Organizatorii urează succes tuturor concurenţilor

Victoria Dragu Dimitriu este scriitoarea care a scris zece cărți fascinante de introspecție memorialistică dedicate Bucureștiului ca tezaur socio-cultural

            Victoria Dragu, scriitoarea care ne-a relevat, ca nici un alt scriitor, frumusețea spirituală inefabilă a orașului fondat de Vlad Țepeș,  a Bucureștiului de altădată, dinaintea și dintre cele două războaie mondiale, este un maestru al memorialisticii și al eseisticii românești, exercițiu pe care l-a perfecționat după patru decenii de muncă la Radiodifuziunea Română ca realizator la Redacția Culturală unde redacta emisiuni precum București, istorii scrise și nescrise, Arhipelagul București, Eminesciana, Atlas cultural. A scris zece cărți de investigație spirituală a capitalei României, povești despre Doamnele și Domnii din București, adesea aflați la răspântia sorții lor, povestea unor familii faimoase, descendenți ai elitelor bucureștene și naționale, despre case ca niște palate și arhitecții lor, despre comori, statui și fântâni celebre și artiștii care le-au creat, povești vesele și triste, unele extrem de triste, fascinantele fantome ale trecutului devenind viața reală de altădată. 

Într-adevăr, fascinant!

                   Din păcate, site-urile și blogurile care au prezentat această nouă apariție editorială, A zecea carte cu povești din București, publică același text de prezentare, destul de scurt, probabil cel oferit de editura care a publicat cartea și nu oferă nici o informație biografică despre autoare și aprecieri critice ale cărții.
                 Victoria Dragu căreia la nume i s-a adăugat și numele Dimitriu, după numele soțului ei, prozatorul și scenaristul de film Ștefan Dimitriu, s-a născut în 1944 la București, este sora locotenent-colonelului aviator Doru Davidovici care a fost și un deosebit de bine apreciat scriitor de science fiction, mai ales prin cartea care a imprsionat și încă impresionează, intitulată Lumi Galactice și care a avut un destin tragic, murind așa cum îi stă bine unui pilot militar de excepție, în misiune. Victoria Dragu a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română din București. A publicat poezii și reportaje în numeroase reviste literare, a luat chiar și două premii pentru reportaj pe vremea când era studentă. A publicat Amnios(1977), volum de poeme în versuri și în proză, un roman extrem de reușit, pe nedrept uitat De ce dracu plângi?(1994), un volum de versuri senzațional Versuri noi despre mâțe și cotoi(2003).

                 Fără cărțile dedicate tezaurului de viață de zi cu zi din trecutul orașului București ale scriitoarei Victoria Dragu Dimitriu, spiritualitatea noastră ar fi fost mai săracă. Sperăm să ne îmbogățim această spiritualitate cu noi cărți scrise de această distinsă scriitoare. Este de remarcat editura Vremea care, în general, publică numeroase cărți de memorialistică, extrem de valoroase.

Victoria Dragu Dimitriu, A zecea carte cu povești din București, editura Vremea, 2015 

CONSTANTIN KAPITZA este autor a 19 volume de versuri și și-a construit cu tenacitate și mult talent o operă literară care, fără îndoială, va înfrunta cu succes judecata nemiloasă a timpului

Constantin Kapitza ar putea fi, din punct de vedere spiritual, unul dintre frumoșii nebuni ai marilor orașe. Este un citadin (născut în București, în 1952). Pe când avea 20-23 ani frecventa cenaclul N.Labiș condus de Eugen Barbu. După Revoluție, adică după 1989 l-a cunoscut pe scriitorul de literatură S.F. Mihail Grămescu, și împreună, deoarece iubeau viața de cenaclu ca un laborator de perfecționare artistică, au pus bazele cenaclului Armonii baroq și a cenaclului Clubul Înțelepților, ultimul cenaclu funcționând și în prezent, primind și ajutorul primăriei sector 2 București care le-a oferit spațiu pentru funcționarea acestor manifestări artistice. Aici ar trebui remarcat rolul de excepție al Primăriei sectorului 2, desigur al Primarului acestui sector care se dovedește un mecena al artelor, oferind cu generozitate un ajutor neprecupețit. Constantin Capitza este membru și al altor cenacluri literare din București, deoarece a publicat și un volum de epigrame a devenit și membru al cenaclului Cincinat Pavelescu, un cenaclu al epigramiștilor. Este prieten cu prof. Geo Călugăru și membru al cenaclului condus de acesta, cenaclul Octavian Goga. Este membru activ și al cenaclurilor Literatorul, condus de Mircea Micu, Iulian Neacșu, Nicolae Iliescu, Emil Lungeanu și al Salonului Literar condus de Zigmund Tauberg. Poetul Constantin Kapitza a publicat poezii în principalele reviste literare din întreaga Românie și i s-au făcut recenzii asupra operei sale literare în reviste precum România Literară, Convorbiri Literare, Literatorul, Conexiuni (New York), Antares, Cervantes, The Romanian Echo (S.U.A.), Realitatea Evreiascâ. Scriitori de marcă i-au scris prefețe și postfețe la volumele sale de versuri. Are 19 volume de versuri publicate. Poezia lui te învăluie cu misterul sacru al stărilor sufletești profunde, cu sinceritatea spiritului liber, cu dragostea melancolică pentru locurile prin care acest spirit este un pelerin. Este o poezie care vă va face negreșit plăcere să o citiți.

Constantin Kapitza, NOROCUL, CÂINELE și APĂSAREA, Editura Betta, 2015

                             

LUMINITA ZAHARIA este poeta cu 11 volume de versuri publicate care debutează cu primul ei volum de proză intitulat FANTEZII CU MIȘU

Cei care nu au remarcat în anul 2014 apariția volumului Transcrierea fonetică a iubirii, au pierdut foarte mult. Așa cum scria Gheorghe A. Stoia, membru al Academiei Româno-Americane, în prefața acelui volum de versuri, iubirea trebuie rostită într-un anumit fel, pentru a se transforma în izvoare de apă vie. Citind acest volum de versuri, eu personal am simțit parfumul Teleormanului, situație total subiectivă deoarece fiind născut, ca și autoarea acestui volum, în orașul Turnu Măgurele, am senzația că mă pătrunde adierea Dunării și a Oltului, unde toamna plutește în aer mirosul de vin negru, obținut din rețeaua nesfârșită de vii care împresoară periferiile orașului, dintr-un soi de struguri pe care localnicii îl numesc terasă, acest oraș minunat de la marginea de sud a țării, așa cum l-a descris poetul Vasile Alecsandri într-una din cărțile sale de călătorie (este o imagine dela 1877), este orașul unde a trăit într-o perioadă a tinereții sale și  a debutat în literatură Zaharia Stancu, este orașul unde împăratul Constantin cel Mare a construit o Cetate cu o garnizoană militară loc de unde era apărată un din granițele imperiului său, orașul pe unde soldații români însoțiți și conduși de Regele Ferdinand au trecut Dunărea pe un pod plutitor din pontoane pentru a ajunge în orașul de pe celălalt mal, adică la Nicopole, pentru a se acoperi de glorie într-una din bătăliile care au adus independența statală a României, orașul unde revoluționari conduși de Popa Șapcă redactau Proclamația de la Islaz... Nu, Luminița Zaharia, nu este poeta bucureșteancă, așa cum adesea este caracterizată, sau nu doar atât, ea este cea mai mare poetă teleormăneană, este poeta unui oraș, Turnu Măgurele, ce va trebui să-și regăsească gloria de altădată (pentru asta trebuie să pună umărul toți turnenii), un oraș de provincie în care se știe totul despre de-alde cutare sau de-alde cutare, care altădată avea străzile și maidanele pline de copii și care acum pare oarecum pustiu deoarece tinerii, cu șanse minime de a-și găsi măcar un loc de muncă, emigrează la București cel mai adesea, sau oriunde. Oricât de bucureșteancă a ajuns ea, tot turneancă rămâne. Este poeta din București, născută și crescută în Turnu Măgurele care își publică creațiile literare la Adjud în Vrancea. Cine să mai înțeleagă femeile?

Luminița Zaharia (n.30.09.1964, Turnu Măgurele), volum de versuri Transcrierea fonetică a iubirii, Editura Armonii Culturale, Adjud, Vrancea, România, 2014.

Noul volum, Fantezii cu Mișu, publicat în anul 2015, este un volum de proză satirică, psihanalitică, scurtă sau mai lungă (dar nu lungă rău). Mișu este bărbatul ideal, care de fapt nu există, pe care femeia îl inventează zilnic, îl masochează, îl mângâie tandru și îl pălmuiește, sunt zile când îl ucide, poate cu o fantezie perversă dar până la urmă tandră. Poezia și proza pe care le caracterizăm feminine au o caracteristică ascunsă, în spatele feminismului se ascunde grija pentru aproapele ei, adică este ascunsă un fel de mamă care are grijă de toate, ca să fie totuși bine. De-aia literatura feminină este feminină. Femeia împlinită, pentru mine tot puștoaică rămâne. Mișu este un arhetip necesar pe care femeia îl inventează pentru a-l destructura și a-l reinventa. Este esența feminității. Unul din miile de Mișu, este infinitul unei arderi eseistice. 

Luminița Zaharia, Fantezii cu Mișu, Editura Armonii Culturale, Adjud, Vrancea, România, 2015.                                                               

Doru Munteanu își lansează cartea Secretul Crucii, o capodoperă literară a unui scriitor ajuns la maturitatea artei sale literare

Dacă v-a plăcut Codul lui Da Vinci, tot cam în aceeași manieră este scris romanul Secretul crucii și cu aceeași atmosferă de thriller istoric, cu componente de roman polițist (în fond și Numele Trandafirului al lui Umberto Eco are un astfel de plan), cu un orizont de carte filozofică, abordând un subiect ce se desfășoară într-un ritm alert, cu parfum de dezvăluiri de secrete masonice, ceea ce ne determină să ne întrebăm dacă autorul cărții nu este de fapt mason (și dacă este, cartea este cu atât mai valoroasă). O carte care vă va face plăcere să o citiți pentru că pe undeva vă veți regăsi propriul psihism în ea, acela de a vă situa dincolo de aparențe. Perspectiva istorică este cea a răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan despre care, acum se știe, că luptând împotriva unui sistem, cel feudal, s-a situat, ca importanță și țel de atins, la același nivel cu Războiul de Independență al SUA și cu Revoluția Franceză, că răscoala a fost un experiment francmasonic  al lojelor masonice pentru pregătirea Revoluției Franceze iar Horea era un membru al societății secrete Frăția de Cruce, era cel care cerea desființarea din temelii a sistemului feudal, cu drepturi egale pentru toți membrii societății, cu respectarea unor drepturi fundamentale oricărei ființe umane, cu drepturi fundamentale pentru națiuni.
Cartea este scrisă de un experimentat al prozei, un scriitor ajuns la maturitatea creației sale, care are putința de a genera o capodoperă, deși unii ar putea acuza o anumită latură facilă, comercială a romanului dar nici pe departe așa ceva, este o carte pe care nu o poți scrie decât o dată în viață, după o experiență de o viață, după ce ai mai scris câteva romane, în cazul lui Doru Munteanu cinci romane, acestea fiind Duminica mare, Vinerea neagră, Miercurea regală, Scrisoare din America, Viața de la fereastră.
                 Scriitorul brașovean Doru Munteanu, este un pui de ardelean, (cu un tată profesor de istorie), care voia să se facă actor și locuia când era elev vis-a-vis de teatrul din Turda, și tot pe vremea aceea a scris o piesă de teatru. Dar a rămas iremediabil îndrăgostit de istoria țării sale pe care, prin romanele sale o face vie, cu personaje pline de realism, plasate în relații de autentică emoție artistică.

Doru Munteanu, Secretul Crucii, Editura Libris, 2015.

SOCIETATEA SCRIITORILOR TARGOVISTENI este o asociație literară și culturală de care sunt extrem de mândrii cetățenii din județul Dâmbovița

Timp de trei secole, cultura românească a avut unul dintre centre culturale în orașul Târgoviște, fosta capitală a Țării Românești. După cel de-al doilea război mondial în Târgoviște a apărut și s-a dezvoltat pentru o perioadă de timp Școala prozatorilor târgovișteni. Societatea Scriitorilor Târgovișteni are ca membrii scriitori din România, Republica Moldova și Serbia, editează revista literară LITERE, director Tudor Cristea și a pus bazele Editurii Bibliotheca ce îl are ca director pe Mihai Stan. Societatea are sediul în Târgoviște. Există o subredacție a revistei Litere la Chișinău condusă de poetul și graficianul moldovean Iulian Filip. Conducerea SST este reprezentată de Mircea Horia Simionescu – preşedinte de onoare; Mihai Stan – preşedinte; Tudor Cristea, George Coandă, Victor Petrescu, Emil Stănescu – vicepreşedinţi; Mihai Gabriel Popescu, Grigore Grigore – secretari; Dan Ţop – consilier juridic; Florea Turiac – trezorier. SST este o organizaţie constituită juridic, având un statut legal, aprobat de către membrii fondatori, este o alternativă la USR în zonă, USR neavând nici o filială în zonă sau o oarecare formă de reprezentativitate. Prin Societatea Scriitorilor Târgovișteni activitatea scriitorilor din județul Dâmbovița capătă vizibilitate.  SST are un salon literar unde scriitorii acestei asociații literare se pot exprima, citidu-și creațiile literare. Aproape toate manifestările culturale din zona Târgoviște și Găiești și întregul județ Dâmbovița sunt organizate cu ajutorul sau sub egida SST căruia îi acordă un ajutor necondiționat Consiliul Județean Dâmbovița, SST fiind principalul factor cultural, extrem de activ în această zonă geografică. 

Activitatea SST reprezintă un factor de mândrie pentru scriitorii dâmbovițeni. Și cetățenii din Târgoviște sunt mândrii de scriitorii din SST, scriitori care îi reprezintă.

Constantin Enescu este unul dintre cei mai importanți epigramiști români și ne încântă cu volumul de versuri PRIN NEGURA REFORMEI, Poezii umoristice și satirice

Constantin Enescu (născut 1937), pe când avea 10 ani, a asistat cum Regele pleca forțat din țară și veneau comuniștii la putere. A fost martorul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate și comuniste în România. Apoi a asistat la reforma unei societăți comunizate și transformarea acesteia printr-un capitalism sălbatic plin de furtișaguri dubioase la societatea de astăzi. A făcut Academia Militară, specialitatea construcții de tancuri, ajungând până la gradul de colonel al Armatei Române. Este unul dintre epigramiștii importanți ai literaturii române și un talentat poet satiric. A luat locul I în anul 2013 la Festivalul Național de Umor Cazon - Podul minciunilor la secțiunea epigramă, este laureat al Festivalului umorului Constantin Tănase, Vaslui,2014, laureat al Zilele Humorului, Festivalul Festivalurilor în inima Bucovinei, Umor la Gura Humorului.Cartea PRIN NEGURA REFORMEI este o carte densă de idei, plină de umor de calitate care creionează o frescă a societății românești contemporane. Felicitări maestre !  Și mult succes în continuare !

Constantin Enescu, PRIN NEGURA REFORMEI, Poezii umoristice și satire, Editura Societății Scriitorilor Români, 2014