MIRCEA BĂDUȚ ne uimește cu o nouă carte denumită DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE

Mircea Băduț ne uimește cu o nouă carte denumită DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE, o carte de eseuri extrem de interesantă, plachete de studii filozofice, sociologice și psihologice, literare și chiar științifice, mai ales pe domeniul biologiei, dedicate acelor aspecte inefabile ale prezentului ce prefigurează viitorul, totul privit din unghiuri insolite, autorul demonstrând încă o dată că face parte din lumea extraordinară a scriitorilor de literatură științifico-fantastică. Acest tip de literatură are criterii estetice speciale și deosebite față de literatura obișnuită. După cum se știe, și suntem cu toții de acord, în artă există mai multe adevăruri artistice asupra unui element artistic în timp ce în știință nu poate exista decât un adevăr, unu și numai unu, asupra unui adevăr științific. Fiind și artă, deoarece este literatură, și știință pentru că face apel la elemente științifice, adevărul artistic ce țintește de fapt frumosul ca o categorie estetică, face o excepție, în cadrul literaturii științifico-fantastice și, evident, acesta, nu poate fi decât unul și numai unul.

         




  

  Cartea începe însă cu o povestire senzațională, intitulată Manoli, care nu este s.f. și desigur nu este eseu, o povestire care pune în evidență talentul ieșit din comun al autorului de a crea un text literar. Autorul este un prozator care gradează povestirea spre zone cu un dramatism din ce în ce mai mare, care posedă o artă rar întâlnită de a descrie stereoscopic mai multe personaje deodată, prezentându-le din mai multe unghiuri, creând spațialitate, un univers atât de real încât simți că poți să-l atingi cu mâinile. Povestirea este o bijuterie literară, am putea spune, fără să greșim, o capodoperă literară, o povestire cum rar a fost scrisă și așteptăm de la autor un roman, o proză de mai mare anvergură pentru că talent literar este cu carul la acest scriitor. Povestirea Manoli are și o parte a doua a ei, intitulată Mănăstirea Anei, la fel de bine scrisă. Cele două povestiri formează un tot unitar, deși au fost scrise la o diferență de un an una de alta


          
               Autorul ne relatează asupra modului cum a scris această povestire la adresa

                                    https://donquijotisme.wordpress.com/2015/05/16/serie-de-autor/


.          Eseurile propriu-zise ne vorbesc despre antropologie ca știință aflată la punctul unde se întâlnesc trei hotare, cel al psihologiei, sociologiei și biologiei, ca o matematică umană în care autorul, răsfirând un pumn de nisip este ispitit să-și imagineze că vântură tot deșertul, despre globalizare și dispariția publicațiilor periodice tipărite și superficialitatea cititului pe un ecran digital, despre superficialitatea generată de cantitatea prea mare de informații pe care omul modern trebuie să o asimileze, necesitatea bucolicelor enclave și renunțarea, măcar din când în când la gadget-uri, despre enclavele secrete, elitiste, care privilegiază minorități, despre puținătatea prieteniilor profunde, despre dezrădăcinare și diversitate, despre ispita adevărului absolut. Subiectele eseurilor pot fi extrem de sensibile, cum este cel despre sinucidere sau despre viața extraterestră privită prin opere literare s.f., despre reacțiile plantelor la muzica produsă de oameni. Și pentru că autorul este un cunoscut programator și autor de cărți despre domeniul cibernetic digital, ne sunt propuse modele cibernetice ale cercurilor de adevăr, despre adevărul comun, cu virtuțile și slăbiciunile lui, modelul interacțiunilor și teoria vectorilor lui, între rațional și extaz, despre gândirea cuantică și atomul simbol prin unificarea a două concepte, cuvânt și imagine, despre axiomele timpului, despre intraductibilitatea inefabilului

          Și toate acestea reprezintă o mică parte din bogăția de subiecte pe care autorul le supune discuției. Unii pot considera această carte o lectură agreabilă de vacanță, alții o carte oarecare de eseuri în care autorul și-a notat viitoarele subiecte pentru prozele sale, eventual s.f. 

          Noi susținem că este o carte care merită să o citiți pentru că aduce în discuție subiecte care ne interesează pe noi toți, extrem de incitante, subiecte pe care le tratează cu curaj și profunzime, în mod uneori șocant de original, dezvăluindu-ne planuri noi ale existenței noastre, planuri pe care poate le simțeam dar nu le obiectivam.

Mircea Băduț, DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE, Editura Europress, 2015

DINU SARARU este un patriarh al literaturii române care la vârsta de 82 ani își încheie Trilogia ciocoilor cu romanul CARNAVALUL CĂTUȘELOR

                      Unii scriitori din România comunistă, între care și Dinu Săraru, pentru a evita o literatură de tip proletcultist se refugiau în trecutul istoric, cel mai adesea în perioada de dinainte de trecerea la societatea socialistă. Activiștii de partid comunist erau mulțumiți că se criticau racilele societății capitaliste, scriitorii la fel pentru că aveau libertatea de a reda realități sociale autentice. Bineînțeles că cel care a excelat a fost Marin Preda prin romanul Moromeții deși fusese și el constrâns să-și arate atașamentul pentru cauza comunistă a colectivizării forțate prin romanul Desfășurarea. Chiar și în aceste condiții, scriitori talentați, unii geniali, strecurându-se prin labirintul cenzurii, uneori făcând discrete compromisuri, au reușit să creeze o literatură, acum devenită clasică, ce poate rezista rigorilor nemuriri artistice. Unul dintre cei mai importanți mentori ai tinerilor scriitori din acea vreme a anilor 60- 70, a fost Eugen Barbu sub a cărui aripă protectoare a ajuns și Dinu Săraru, ca de altfel și Adrian Păunescu și Nichita Stănescu. Exista un adevărat coșmar al alegorizării pentru a putea fi publicată o literatură pe care să o poți situa în sfera artei. Dinu Săraru a ajuns într-un domeniu, cel teatral, care l-a atras în mod deosebit, mai puțin infestat de doctrina comunistă, pe primul loc ca infestare fiind poezia. A devenit l-a un moment dat cel mai importat critic dramatic. Este creatorul Teatrului Național de Televiziune care a avut o audiență extrem de mare în timpul comunismului românesc, ora de difuzare a teatrului tv fiind așteptată de milioane de telespectatori în fiecare săptămână. Deoarece piesele de teatru prezentate nu erau pe placul conducerii de partid comunist, personal de Nicolae Ceaușescu, Dinu Sararu a fost înlocuit de la conducerea acestui departament. A fost anchetat de Securitate pentru piesele de teatru cărora le dăduse liber la difuzare dar și pe vremea când a devenit director la Teatrul Mic. În acele timpuri, o piesă de teatru precum O scrisoare pierdută pentru a o putea viziona trebuia să cumperi bilet de intare după ce stăteai la o coadă kilometrică. Pentru ceea ce a făcut Dinu Săraru pentru teatrul românesc ar trebui scrisă o carte separat.

                       După cum mărturisea chiar Dinu Săraru, acest patriarh al literaturii române, în vârstă de 82 ani, toată viața a trăit o dramă a dedublării sale. Indiferent dacă această dedublare a reușit pe de-a întregul sau nu, Dinu Săraru lasă o operă scrisă remarcabilă, romanele Niște țărani (care a luat Premiul Academiei Române), Clipa, Dragostea și Revoluția (în 3 volume). Ultimele sale romane, Ultimul bal la Șarpele Roșu și Carnavalul cătușelor  sunt inspirate din cotidianul politicii românești ai ultimilor 20 de ani. Așa cum spunea autorul, cu ocazia lansării acestor cărți,  acum poporul român se scoală și se culcă în zgomotul cătușelor. Aceste două volume fac parte din Trilogia ciocoilor, primul roman fiind Ciocoii noi cu bodyguard (2004). Toate aceste trei romane sunt povești din lumea în care trăim. Caracterizate puțin simplist, după părerea noastră doar ca romane pamflet, aceste cărți surprind cu realism și profunde sondări psihologice, lumea, adesea aprigă și uneori deșănțată, a politicii românești.

Dinu Săraru, Ultimul bal la Șarpele Roșu, Carnavalul cătușelor, Editura RAO, 2015

LUMINITA ZAHARIA este poeta cu 11 volume de versuri publicate care debutează cu primul ei volum de proză intitulat FANTEZII CU MIȘU

Cei care nu au remarcat în anul 2014 apariția volumului Transcrierea fonetică a iubirii, au pierdut foarte mult. Așa cum scria Gheorghe A. Stoia, membru al Academiei Româno-Americane, în prefața acelui volum de versuri, iubirea trebuie rostită într-un anumit fel, pentru a se transforma în izvoare de apă vie. Citind acest volum de versuri, eu personal am simțit parfumul Teleormanului, situație total subiectivă deoarece fiind născut, ca și autoarea acestui volum, în orașul Turnu Măgurele, am senzația că mă pătrunde adierea Dunării și a Oltului, unde toamna plutește în aer mirosul de vin negru, obținut din rețeaua nesfârșită de vii care împresoară periferiile orașului, dintr-un soi de struguri pe care localnicii îl numesc terasă, acest oraș minunat de la marginea de sud a țării, așa cum l-a descris poetul Vasile Alecsandri într-una din cărțile sale de călătorie (este o imagine dela 1877), este orașul unde a trăit într-o perioadă a tinereții sale și  a debutat în literatură Zaharia Stancu, este orașul unde împăratul Constantin cel Mare a construit o Cetate cu o garnizoană militară loc de unde era apărată un din granițele imperiului său, orașul pe unde soldații români însoțiți și conduși de Regele Ferdinand au trecut Dunărea pe un pod plutitor din pontoane pentru a ajunge în orașul de pe celălalt mal, adică la Nicopole, pentru a se acoperi de glorie într-una din bătăliile care au adus independența statală a României, orașul unde revoluționari conduși de Popa Șapcă redactau Proclamația de la Islaz... Nu, Luminița Zaharia, nu este poeta bucureșteancă, așa cum adesea este caracterizată, sau nu doar atât, ea este cea mai mare poetă teleormăneană, este poeta unui oraș, Turnu Măgurele, ce va trebui să-și regăsească gloria de altădată (pentru asta trebuie să pună umărul toți turnenii), un oraș de provincie în care se știe totul despre de-alde cutare sau de-alde cutare, care altădată avea străzile și maidanele pline de copii și care acum pare oarecum pustiu deoarece tinerii, cu șanse minime de a-și găsi măcar un loc de muncă, emigrează la București cel mai adesea, sau oriunde. Oricât de bucureșteancă a ajuns ea, tot turneancă rămâne. Este poeta din București, născută și crescută în Turnu Măgurele care își publică creațiile literare la Adjud în Vrancea. Cine să mai înțeleagă femeile?

Luminița Zaharia (n.30.09.1964, Turnu Măgurele), volum de versuri Transcrierea fonetică a iubirii, Editura Armonii Culturale, Adjud, Vrancea, România, 2014.

Noul volum, Fantezii cu Mișu, publicat în anul 2015, este un volum de proză satirică, psihanalitică, scurtă sau mai lungă (dar nu lungă rău). Mișu este bărbatul ideal, care de fapt nu există, pe care femeia îl inventează zilnic, îl masochează, îl mângâie tandru și îl pălmuiește, sunt zile când îl ucide, poate cu o fantezie perversă dar până la urmă tandră. Poezia și proza pe care le caracterizăm feminine au o caracteristică ascunsă, în spatele feminismului se ascunde grija pentru aproapele ei, adică este ascunsă un fel de mamă care are grijă de toate, ca să fie totuși bine. De-aia literatura feminină este feminină. Femeia împlinită, pentru mine tot puștoaică rămâne. Mișu este un arhetip necesar pe care femeia îl inventează pentru a-l destructura și a-l reinventa. Este esența feminității. Unul din miile de Mișu, este infinitul unei arderi eseistice. 

Luminița Zaharia, Fantezii cu Mișu, Editura Armonii Culturale, Adjud, Vrancea, România, 2015.                                                               

Doru Munteanu își lansează cartea Secretul Crucii, o capodoperă literară a unui scriitor ajuns la maturitatea artei sale literare

Dacă v-a plăcut Codul lui Da Vinci, tot cam în aceeași manieră este scris romanul Secretul crucii și cu aceeași atmosferă de thriller istoric, cu componente de roman polițist (în fond și Numele Trandafirului al lui Umberto Eco are un astfel de plan), cu un orizont de carte filozofică, abordând un subiect ce se desfășoară într-un ritm alert, cu parfum de dezvăluiri de secrete masonice, ceea ce ne determină să ne întrebăm dacă autorul cărții nu este de fapt mason (și dacă este, cartea este cu atât mai valoroasă). O carte care vă va face plăcere să o citiți pentru că pe undeva vă veți regăsi propriul psihism în ea, acela de a vă situa dincolo de aparențe. Perspectiva istorică este cea a răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan despre care, acum se știe, că luptând împotriva unui sistem, cel feudal, s-a situat, ca importanță și țel de atins, la același nivel cu Războiul de Independență al SUA și cu Revoluția Franceză, că răscoala a fost un experiment francmasonic  al lojelor masonice pentru pregătirea Revoluției Franceze iar Horea era un membru al societății secrete Frăția de Cruce, era cel care cerea desființarea din temelii a sistemului feudal, cu drepturi egale pentru toți membrii societății, cu respectarea unor drepturi fundamentale oricărei ființe umane, cu drepturi fundamentale pentru națiuni.
Cartea este scrisă de un experimentat al prozei, un scriitor ajuns la maturitatea creației sale, care are putința de a genera o capodoperă, deși unii ar putea acuza o anumită latură facilă, comercială a romanului dar nici pe departe așa ceva, este o carte pe care nu o poți scrie decât o dată în viață, după o experiență de o viață, după ce ai mai scris câteva romane, în cazul lui Doru Munteanu cinci romane, acestea fiind Duminica mare, Vinerea neagră, Miercurea regală, Scrisoare din America, Viața de la fereastră.
                 Scriitorul brașovean Doru Munteanu, este un pui de ardelean, (cu un tată profesor de istorie), care voia să se facă actor și locuia când era elev vis-a-vis de teatrul din Turda, și tot pe vremea aceea a scris o piesă de teatru. Dar a rămas iremediabil îndrăgostit de istoria țării sale pe care, prin romanele sale o face vie, cu personaje pline de realism, plasate în relații de autentică emoție artistică.

Doru Munteanu, Secretul Crucii, Editura Libris, 2015.

SUGE-O, RAMONA! O POVESTE SEMI-AMUZANTĂ de Andrei Ciobanu, cartea virală pe net, downloadată pe gratis de peste 1 milion de cititori care probabil nu doar au copiat-o, dar au și citit-o. Cartea este publicată de Editura Trei.

                 Personajul principal al cărții este chiar autorul ce iese din adolescență, făcând sex cu câteva tinere femei de vârsta lui, fiind în permanență frustrat pentru că are o idee fixă, lucru specific adolescenței, că o iubește pe Ramona. Scopul cărții nu este pornografia, deci nu e o carte pornografică deși cartea are destule pornografii și limbaj licențios, ci, scopul este acela de a prezenta realitatea psihismului tinerei generații facebook. Faptul că eroul cărții reușește să-și înfrângă frustrările (de fapt Ramona înseamnă frustrare), îl face să încheie fiecare capitol cu exclamația Suge-o, Ramona! care este echivalentul expresiei românești Băga-mi-aș! sau a expresiei din lumea anglo-saxonă Fuck you! Sau simplu Fuck! Pentru că această carte pare încărcată de misoginism, s-au găsit destule fete care să-i transmită autorului Suge-o Andrei! Și toate acestea se întâmplă în timp ce deja autorul cărții, uimit și el de amploarea exhibării sexului în public, se gândește să ecranizeze romanul, poate la Hollywood și, cine știe?, poate ia și un premiu Oscar. 

           Cartea ar părea o glumă spusă de un actor de stand up comedy la Club 99 în București sau pe unde are spectacole prin țară dacă nu ar reprezenta un eveniment de tip sociologic, așa vrea tânăra generație (sau cel puțin un milion și ceva de cititori) să citească o carte în care să se regăsească, în care lucrurile să fie spuse pe bune iar cartea, dacă se poate, să poată fi copiată pe gratis de pe net. Sunt însă destui care nu se vor mulțumi cu varianta online ci vor dori să o aibă în mână, desigur cartea, pentru că este mai ieftin să o cumperi editată de Editura Trei decât să o printezi (consumi prea mult toner pentru cele 480 pagini ale cărții). Cine nu se satură de carte îl poate asculta pe autor la matinalul de la Radio Kiss FM. 

Andrei Ciobanu, SUGE-O, RAMONA! O POVESTE SEMI-AMUZANTĂ, Editura Trei, 2015
.


                                           
                                     Cartea poate fi copiată gratis, cu acordul autorului
                                                     și al Editurii Trei de la adresa:


                                                  http://www.sugeoramona.ro/

                                               Video-ul oficial de prezentare al cărții. 
                                Mai este un video dar acela îl găsiți la adresa de mai sus.

Ioana Bâldea Constantinescu debutează în proză cu romanul Dincolo de portocali

Citind romanul Dincolo de portocali , carte de debut a Ioanei Bâldea Constantinescu, recunoști din prima pagină o scriitură de prozator, înzestrat cu mult talent care asociază cu ușurință introspecția psihologică cu observarea analitică a realității imediate, cu sinteza plină de învățăminte, uneori moralizatoare a trecutului. Scriitoarea este o stilistă, fără să fie excesivă sau să se chinuie să scoată imagini artistice de dragul de a le scoate. Pătrunzi în mod firesc într-un univers, care, deși gradat, devine exotic, reprezintă un univers nu numai al autoarei ci și al tău, ca cititor. O carte de calitate care ne-a făcut plăcere să o citim. Și mai are o calitate, față de alte romane recent apărute, are un story, o poveste care se dezvoltă, o poveste cu personaje care evoluează până la a-și găsi un alt orizont. Este acolo și o poveste de dragoste imposibilă, cu atât mai frumoasă cu cât este mai imposibilă. De fapt trei povești localizate nu numai spațial diferit ci și temporal dar care se întrețes, unindu-se din ce în ce mai mult până avem revelația adevărului care nu se știe niciodată dacă este totală.

Cartea a apărut într-un anonimat aproape total, în contrast  cu alți autori care fac zece mii de lansări de carte ale aceleiași cărți. Singurul element de scandal îl reprezintă un articol, complet gratuit al lui Mircea Popescu din revista online Trilema, intitulat Ioana Bâldea Constantinescu, sau revolta pizduțelor, care uneori ne-ar fi făcut să râdem dacă nu era destul de hilar încât să nu pricepem mai nimic din ce ar fi vrut să spună. Și pentru că domnul Mircea Popescu nu a găsit nici o informație despre persoana Ioana Bâldea Constantinescu transcriem noi aici câteva. Este o bucureșteancă născută în 1979, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, limba engleza și spaniolă, cu un masterat în lingvistica și cultura americană, care lucrează de 15 ani la Societatea Română de Radiodifuziune.

Ioana Bâldea Constantinescu, Dincolo de portocali, Editura Humanitas, 2015.  

VALENTIN NICOLIȚOV este președintele Societății de Haiku si publică cel de al treilea roman al său, intitulat Între două lumi

Miercuri 18 februarie 2015, la sediul Universității Populare Ioan I Dalles, a avut loc lansarea de carte a volumului Între două lumi a scriitorului Valentin Nicolițov. Cartea a fost prezentată extrem de competent, cu numeroase analize minuțioase asupra textului literar de către scriitorul Radu Cârneci. Participanți la această lansare de carte au revelat calitățile deosebite ale artei literare ale autorului acestui volum.

Valentin Nicolițov (nascut 1945), absolvent al Institutului Politehnic Cluj, devenit comandant la tancuri, ieșit la pensie cu gradul de colonel, a fost toată viața un pasionat al creației literare pe care și-a perfecționat-o la cenaclurile literare Nicolae Labiș din Brașov, la cenaclul revistei Viața Armatei, la cenaclul Vasile Cârlova al Cercului Militar Național, la cenaclul Mircea Eliade al Societății Scriitorilor Români, și nu în ultimul rând la cenaclul de literatură Haiku, fiind președintele Societății de Haiku și secretar general de redacție al revistei HAIKU, revistă de interferențe culturale româno-japoneze.

A mai publicat un volum de proză scurtă Iubiri risipite (2001) și încă două romane, O singură iubire (2005) și Exerciții de respirație (2009). A publicat poezie haiku în mai multe antologii, unele bilingve sau trilingve.

Valentin Nicolițov, Între două lumi, Editura Societății Scriitorilor Români, 2015.

Bianca Marcovici este poeta de limbă română din Israel care a lansat primul volum de proză, Rebela din Haifa.

În prima săptămână a noului an 2015, la sediul Comunității Evreiești din Iași a avut loc lansarea volumului Rebela din Haifa a poetei Bianca Marcovici. Este prima lansare de carte pe noul an, 2015, în România. Scriitoarea i-a avut alături pe foștii colegi de combativitate literară de la Asociația literară Păstorel din Iași.

Scriitorii israelieni de limbă română și-au petrecut copilăria, adolescența, primele iubiri, primele satisfacții profesionale în România. Personalitatea lor s-a dezvoltat în România, țară care este și va rîmâne patria lor, limba română fiind limba în care se pot exprima extrem de profund pentru că gândesc românește. În Israel există două Asociații, oarecum concurente, ale scriitorilor israelieni de limbă română, poate pentru a proteja anumite orgolii. Oricum, din această concurență nu poate câștiga decât actul artistic.

Bianca Marcovici este membră a Uniunii Scriitorilor din România - filiala Iași, precum și membră a "Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română". Este membră a Societății “Junimea” din orașul natal Iași, loc unde a urmat Liceul de muzică Octav Băncilă și Facultatea de Construcții Civile și Industriale de la Institutul Politehnic. A fost vicepreședinta Asociației de prietenie România-Israel-filiala Iași și membră a Orchestrei Comunităților evreiești din București și Iași. A publicat 28 de cărți și a apărut în 8 antologii colective. Este cetățean de onoare a orașului Iași. În Israel este inginer la "Societatea de Electricitate" din Haifa.

Conform prezentării făcută de Editura G.A. din Israel, cartea Rebela din Haifa de Bianca Marcovici este „o cronică a ultimilor 20 ani care au adus familia Marcovici din Iași în Israel...” Este primul volum de proză al poetei care în anul 2013 și-a răsfățat cititorii cu o capodoperă, volumul de versuri Arta nudului poetic.

Ar trebui ca volumul Rebela din Haifa să fie publicat și la o editură din România pentru a putea fi achiziționat și de cititorii români.

Bianca Marcovici, Rebela din Haifa, Editura G.A., Israel, 2014.

               UN  VIDEO  EXTREM   DE  SENSIBIL
                   BLOG  BIANCA  MARCOVICI

DAN ALEXE este autorul volumului Miros de roșcată amară și alte povestiri scandaloase. El a creat, într-adevăr, cea mai scandaloasă proză literară a anului 2014

Dan Alexe (născut 1961) locuiește la Bruxelles, este un jurnalist român care din pasiune a devenit specialist în limba etruscă dar înainte de toate este un realizator de filme documentare cum ar fi cele despre Cecenia, Afganistan, Pakistan, Kosovo, deci din zone fierbinți ale lumii, pe care le-a cunoscut, cum s-ar spune la fața locului, uneori în condiții dramatice. Dan Alexe mărturisește că a stat la masă cu Dudaev dar și cu ultimii evrei din Afganistan. A fost profesor de jurnalism la Kabul. A făcut un film documentar care a luat numeroase premii intitulat Cabală la Kabul.

 Problema pentru criticii literari care au luat în vizor cele 33 de povestiri ale volumului Miros de roșcată amară și alte povestiri scandaloase a fost dacă proza lui Dan Alexe se situează la nivelul unei proze bulevardiere, gratuit sexoasă și facilă, cu limbaj obscen, marcă a unei parodieri sau se ridică la nivelul artei literare, sau se situează undeva la o limită între acestea. În primul rând, trebuie să o spunem de la început că fraza în text este atent șlefuită, cu un lexic extrem de complex ceea ce nu poate fi marca unei literaturi bulevardiere.. Pe unii critici i-a deranjat faptul că acrobațiile de stil anihilează autenticitatea dar aș vrea să le spun acestora că aici este vorba de autenticitatea sufletului, la modul, uneori confuz de vibrare a acestuia, căci orice scriitor autentic scrie în primul rând pentru sine. Proza din acest volum abundă în cuvinte vulgare, dar și Rabelais a făcut-o în Gargantua și Pantagruel, în scene de sex dar și Boccaccio a făcut-o în Decameronul, important este că proza lui Dan Alexe certifică un scriitor autentic, de mare talent, cartea lui cu miros de roșcată amară fiind demnă de consemnat printre cărțile extrem de interesante ale literaturii române. Desigur, volumul ar trebui să aibă trecut pe el, ca în cinematografie +18, adică interzis tinerilor sub optsprezece ani.

Dan Alexe, Miros de roșcată amară și alte povestiri scandaloase, Editura Humanitas, 2014.

Ana Blandiana și Romulus Rusan sunt inițiatorii Fundației Academia Civică oferă literaturii române șansa publicării unor capodopere ale universului concentrațional comunist iar prin Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului dovezile istorice asupra terorii comuniste în România și la nivel european

Editura Fundația Academia Civică este parte integrantă a Fundației Academia Civică ce a apărut ca o inițiativă a scriitorilor și oamenilor de cultură Ana Blandiana și Romulus Rusan, devenind principalul centru european dedicat memoriei victimelor comunismului și a rezistenței anticomuniste. Acest memorial se mai numește și Memorialul Sighet, are două componente, Muzeul și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului  și este finanțat din fonduri aprobate de Consiliul Europei, în Europa existând trei astfel de centre Memorial, alături de cel de la Sighet, cel de la Auschwitz și cel numit al Păcii din Normandia.
Una dintre ultimele cărți apărute sub egida Fundației Academia Civică este proza Viscolul și păianjenul scrisă de Florin Constantin Pavlovici, cel care în anul 2001 ne propusese o capodoperă, cartea Tortura, pe înțelesul tuturor , ambele cărți, sugestive și extrem de emoționante.
Dintre toate cărțile tipărite de Fundația Academia Civică, de altfel extrem de bine documentate, pe noi ne-a impresionat deosebit volumul CANALUL MORȚII scris de Valentin Hossu-Longin, carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca oricărui român.

Florin Constantin Pavlovici, Viscolul și păianjenul, Editura Fundația Academia Civică, 2014.

Valentin Hossu-Longin, CANALUL MORȚII.Martor, 2013.

Mircea Băduț este autorul cărții de proză scurtă Întoarcerea Fratelui Risipitor, un început de drum scriitoricesc remarcabil

Mircea Băduț, născut în 1967 la Râmnicu Vâlcea, este un inginer care a scris 11 cărți de informatică și a publicat peste 300 articole tehnico-științifice în România și alte țări de pe mapamond. Provine din lumea SF- ului românesc reușind să apară cu proze scurte în Almanahurile Anticipația și reviste SF cu caracter regional, cum este revista de excelentă calitate Helion din Timișoara, poate revista SF cu cea mai lungă constanță în timp ca apariție, care se tipărea încă de pe vremea regimului comunist. Întoarcerea Fratelui Risipitor este un volum de povestiri mai scurte sau mai lungi scrise cu inteligență și un remarcabil talent scriitoricesc. Dacă nu o găsiți în librărie, cartea poate fi cumpărată de la editura EuroPress Group, OP-22, CP 113, sector 1 București.
Mircea Băduț, Întoarcerea Fratelui Risipitor, (proză scurtă), Editura EuroPress Group, 2014.

Adrian Buz este autorul prozei 1989, un roman care suscită un deosebit interes.

Adrian Buz, coordonatorul colecției Byblos de la editura Curtea Veche, publică romanul 1989, frescă socială, aparent pe un schelet de memorialistică, despre un tânăr la 18 ani, care are experiența unică a încheierii unei dictaturi, urmată de experiența inedită a primelor alegeri libere. Este o carte care a suscitat interesul criticii literare, al creatorilor de artă în general dar și al oamenilor politici.

Adrian Buz, 1989, Editura Polirom, 2014.

Andrei Pleșu apare cu o nouă ediție a cărții Despre frumusețea uitată a vieții

Cartea lui Andrei Pleșu, Despre frumusețea uitată a vieții, apărută în anul 2011 la editura Humanitas, s-a epuizat de mult, dar cartea este reeditată în 2014, într-o ediție broșată, fiind în continuare o carte bine vândută în librării. Este o carte de eseistică cu subtile accente filozofice și incontestabile calități literare.

Andrei Pleșu, Despre frumusețea uitată a vieții, Editura Humanitas, Ediția a II-a, volum broșat.

Scriitorul Ciomâzgăeste scriitorul care publică un nou bestseller românesc

Scriitorul Cornel Constantin Ciomâzgă, jurnalist și scriitor român, cu studii de regie de teatru și film, psihologie și teologie, a scris primul bestseller postrevoluționar, cartea Lucrarea apărută în anul 2005 la editura Ziua iar în 2014 îi apare cartea Se întorc morții acasă având ca personaje principale un călău torționar comunist și victima sa, chinuită și batjocorită de acesta, carte care se anunță un nou bestseller, fiind foarte căutată de publicul cititor.

Cornel Constantin Ciomâzgă, Se întorc morții acasă, Editura Cartea Actuală 3 C, 2014.

Ioana Pârvulescu este autoarea cărții Viața începe vineri, o carte premiată la nivelul Uniunii Europene

Cartea Ioanei Pârvulescu Viața începe vineri a apărut în anul 2009 la Editura Humanitas și s-a epuizat rapid. In anul 2013 a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură numit EUROPEAN UNION PRIZE for LITERATURE - EUPL. Reeditată la sfârșitul anului 2013, cartea s-a vândut bine în anul 2014. A fost una dintre cărțile căutate de cititori la Bookfest 2014.

Ioana Pârvulescu din 1996 este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din București unde predă cursul de literatură modernă.  La editura Humanitas a coordonat colecția Cartea de pe noptieră și a lucrat ca redactor la revista România Literară. Este membru fondator al Societății de Comparatistică din România. 

Ioana Pârvulescu, Viața începe vineri. Editura Humanitas, 2013.

FLUTURI este cea mai căutată carte a anului 2014

Fluturii sunt fluturii iubirii în romanul Fluturi de Irina Binder în care lacrimile amărăciunii și fericirea devin un tot prin care pătrunzi în sufletul autorului căci romanul pare a fi o experiență a propriei vieți și nu o fantezistă telenovelă românească. Cartea are două volume dar cei care au citit-o așteaptă și un volum trei. Fluturi este un bestseller românesc, apărut în 2013 dar a fost cea mai căutată și cerută carte de către cititorii români, marea majoritate feminini în tot anul 2014 inclusiv la Bookfest 2014.

Irina Binder, Fluturi, 2 volume, Editura FOR YOU, 2013.

Lucian Boia publică o carte simbol despre turnători

Lucian Boia, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universității din București, autor a numeroase cărți publicate în România și Franța, îl prezintă pe Petru Comarnescu, cunoscut critic de artă care colaborează cu organele securității statului, devenise un turnător cu nume de cod Anton care, între 1953-1969, chiar dacă i se cerea sau nu, divulga la organele represive ale statului comunist, pe toți cei ce-l antipatizează sau l-au nedreptățit. Este o carte cu valențe literare interesante. 

A fost una dintre cele mai bine vândute cărți prezentată de Editura Humanitas la Bookfest 214.

Lucian Boia, Dosarele secrete ala agentului Anton, Editura Humanitas, 2014.

Dramaturgul Matei Vișniec scrie primul său SF

Matei Vișniec publică acest roman, pe care l-am putea caracteriza ca fiind de science fiction, despre omul contemporan,care, așa cum spune autorul, devenit un mutant genetic al societății de consum, nu v-a mai vinde romane ci computere concepute să scrie romane, în funcție de fantasmele dumneavoastră secrete.
Cartea a primit Premiul Naţional  de Proză al Ziarului de Iaşi, 2014 şi nominalizare la premiile revistei Observator cultural, ediţia 2014, secţiunea Proza.
Romanul a fost unul dintre cele mai bine vândute volume ale Editurii Polirom la Bookfest 2014.

Matei Vișniec, Negustorul de începuturi de roman, Editura Polirom, 2014.

Actorul Mircea Diaconu este și un bun prozator

Mircea Diaconu, cel căruia îi alipim întotdeauna caracterizarea actorul, este mai puțin cunoscut de publicul larg ca și un prozator. Mizând pe simpatia cetățenilor pentru cea de-a treia fațetă a omului Mircea Diaconu, cea de politician independent, editorul a publicat această a doua ediție a cărții Șugubina, carte de povestiri apărută la prima ediție în 1977. A fost una dintre cele mai vândute cărți ale Editurii Polirom la Bookfest 2014.

Mircea Diaconu, Șugubina, Editura Polirom, 2014.