DINU SARARU este un patriarh al literaturii române care la vârsta de 82 ani își încheie Trilogia ciocoilor cu romanul CARNAVALUL CĂTUȘELOR

                      Unii scriitori din România comunistă, între care și Dinu Săraru, pentru a evita o literatură de tip proletcultist se refugiau în trecutul istoric, cel mai adesea în perioada de dinainte de trecerea la societatea socialistă. Activiștii de partid comunist erau mulțumiți că se criticau racilele societății capitaliste, scriitorii la fel pentru că aveau libertatea de a reda realități sociale autentice. Bineînțeles că cel care a excelat a fost Marin Preda prin romanul Moromeții deși fusese și el constrâns să-și arate atașamentul pentru cauza comunistă a colectivizării forțate prin romanul Desfășurarea. Chiar și în aceste condiții, scriitori talentați, unii geniali, strecurându-se prin labirintul cenzurii, uneori făcând discrete compromisuri, au reușit să creeze o literatură, acum devenită clasică, ce poate rezista rigorilor nemuriri artistice. Unul dintre cei mai importanți mentori ai tinerilor scriitori din acea vreme a anilor 60- 70, a fost Eugen Barbu sub a cărui aripă protectoare a ajuns și Dinu Săraru, ca de altfel și Adrian Păunescu și Nichita Stănescu. Exista un adevărat coșmar al alegorizării pentru a putea fi publicată o literatură pe care să o poți situa în sfera artei. Dinu Săraru a ajuns într-un domeniu, cel teatral, care l-a atras în mod deosebit, mai puțin infestat de doctrina comunistă, pe primul loc ca infestare fiind poezia. A devenit l-a un moment dat cel mai importat critic dramatic. Este creatorul Teatrului Național de Televiziune care a avut o audiență extrem de mare în timpul comunismului românesc, ora de difuzare a teatrului tv fiind așteptată de milioane de telespectatori în fiecare săptămână. Deoarece piesele de teatru prezentate nu erau pe placul conducerii de partid comunist, personal de Nicolae Ceaușescu, Dinu Sararu a fost înlocuit de la conducerea acestui departament. A fost anchetat de Securitate pentru piesele de teatru cărora le dăduse liber la difuzare dar și pe vremea când a devenit director la Teatrul Mic. În acele timpuri, o piesă de teatru precum O scrisoare pierdută pentru a o putea viziona trebuia să cumperi bilet de intare după ce stăteai la o coadă kilometrică. Pentru ceea ce a făcut Dinu Săraru pentru teatrul românesc ar trebui scrisă o carte separat.

                       După cum mărturisea chiar Dinu Săraru, acest patriarh al literaturii române, în vârstă de 82 ani, toată viața a trăit o dramă a dedublării sale. Indiferent dacă această dedublare a reușit pe de-a întregul sau nu, Dinu Săraru lasă o operă scrisă remarcabilă, romanele Niște țărani (care a luat Premiul Academiei Române), Clipa, Dragostea și Revoluția (în 3 volume). Ultimele sale romane, Ultimul bal la Șarpele Roșu și Carnavalul cătușelor  sunt inspirate din cotidianul politicii românești ai ultimilor 20 de ani. Așa cum spunea autorul, cu ocazia lansării acestor cărți,  acum poporul român se scoală și se culcă în zgomotul cătușelor. Aceste două volume fac parte din Trilogia ciocoilor, primul roman fiind Ciocoii noi cu bodyguard (2004). Toate aceste trei romane sunt povești din lumea în care trăim. Caracterizate puțin simplist, după părerea noastră doar ca romane pamflet, aceste cărți surprind cu realism și profunde sondări psihologice, lumea, adesea aprigă și uneori deșănțată, a politicii românești.

Dinu Săraru, Ultimul bal la Șarpele Roșu, Carnavalul cătușelor, Editura RAO, 2015