Victoria Dragu Dimitriu este scriitoarea care a scris zece cărți fascinante de introspecție memorialistică dedicate Bucureștiului ca tezaur socio-cultural

            Victoria Dragu, scriitoarea care ne-a relevat, ca nici un alt scriitor, frumusețea spirituală inefabilă a orașului fondat de Vlad Țepeș,  a Bucureștiului de altădată, dinaintea și dintre cele două războaie mondiale, este un maestru al memorialisticii și al eseisticii românești, exercițiu pe care l-a perfecționat după patru decenii de muncă la Radiodifuziunea Română ca realizator la Redacția Culturală unde redacta emisiuni precum București, istorii scrise și nescrise, Arhipelagul București, Eminesciana, Atlas cultural. A scris zece cărți de investigație spirituală a capitalei României, povești despre Doamnele și Domnii din București, adesea aflați la răspântia sorții lor, povestea unor familii faimoase, descendenți ai elitelor bucureștene și naționale, despre case ca niște palate și arhitecții lor, despre comori, statui și fântâni celebre și artiștii care le-au creat, povești vesele și triste, unele extrem de triste, fascinantele fantome ale trecutului devenind viața reală de altădată. 

Într-adevăr, fascinant!

                   Din păcate, site-urile și blogurile care au prezentat această nouă apariție editorială, A zecea carte cu povești din București, publică același text de prezentare, destul de scurt, probabil cel oferit de editura care a publicat cartea și nu oferă nici o informație biografică despre autoare și aprecieri critice ale cărții.
                 Victoria Dragu căreia la nume i s-a adăugat și numele Dimitriu, după numele soțului ei, prozatorul și scenaristul de film Ștefan Dimitriu, s-a născut în 1944 la București, este sora locotenent-colonelului aviator Doru Davidovici care a fost și un deosebit de bine apreciat scriitor de science fiction, mai ales prin cartea care a imprsionat și încă impresionează, intitulată Lumi Galactice și care a avut un destin tragic, murind așa cum îi stă bine unui pilot militar de excepție, în misiune. Victoria Dragu a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română din București. A publicat poezii și reportaje în numeroase reviste literare, a luat chiar și două premii pentru reportaj pe vremea când era studentă. A publicat Amnios(1977), volum de poeme în versuri și în proză, un roman extrem de reușit, pe nedrept uitat De ce dracu plângi?(1994), un volum de versuri senzațional Versuri noi despre mâțe și cotoi(2003).

                 Fără cărțile dedicate tezaurului de viață de zi cu zi din trecutul orașului București ale scriitoarei Victoria Dragu Dimitriu, spiritualitatea noastră ar fi fost mai săracă. Sperăm să ne îmbogățim această spiritualitate cu noi cărți scrise de această distinsă scriitoare. Este de remarcat editura Vremea care, în general, publică numeroase cărți de memorialistică, extrem de valoroase.

Victoria Dragu Dimitriu, A zecea carte cu povești din București, editura Vremea, 2015 

CONSTANTIN KAPITZA este autor a 19 volume de versuri și și-a construit cu tenacitate și mult talent o operă literară care, fără îndoială, va înfrunta cu succes judecata nemiloasă a timpului

Constantin Kapitza ar putea fi, din punct de vedere spiritual, unul dintre frumoșii nebuni ai marilor orașe. Este un citadin (născut în București, în 1952). Pe când avea 20-23 ani frecventa cenaclul N.Labiș condus de Eugen Barbu. După Revoluție, adică după 1989 l-a cunoscut pe scriitorul de literatură S.F. Mihail Grămescu, și împreună, deoarece iubeau viața de cenaclu ca un laborator de perfecționare artistică, au pus bazele cenaclului Armonii baroq și a cenaclului Clubul Înțelepților, ultimul cenaclu funcționând și în prezent, primind și ajutorul primăriei sector 2 București care le-a oferit spațiu pentru funcționarea acestor manifestări artistice. Aici ar trebui remarcat rolul de excepție al Primăriei sectorului 2, desigur al Primarului acestui sector care se dovedește un mecena al artelor, oferind cu generozitate un ajutor neprecupețit. Constantin Capitza este membru și al altor cenacluri literare din București, deoarece a publicat și un volum de epigrame a devenit și membru al cenaclului Cincinat Pavelescu, un cenaclu al epigramiștilor. Este prieten cu prof. Geo Călugăru și membru al cenaclului condus de acesta, cenaclul Octavian Goga. Este membru activ și al cenaclurilor Literatorul, condus de Mircea Micu, Iulian Neacșu, Nicolae Iliescu, Emil Lungeanu și al Salonului Literar condus de Zigmund Tauberg. Poetul Constantin Kapitza a publicat poezii în principalele reviste literare din întreaga Românie și i s-au făcut recenzii asupra operei sale literare în reviste precum România Literară, Convorbiri Literare, Literatorul, Conexiuni (New York), Antares, Cervantes, The Romanian Echo (S.U.A.), Realitatea Evreiascâ. Scriitori de marcă i-au scris prefețe și postfețe la volumele sale de versuri. Are 19 volume de versuri publicate. Poezia lui te învăluie cu misterul sacru al stărilor sufletești profunde, cu sinceritatea spiritului liber, cu dragostea melancolică pentru locurile prin care acest spirit este un pelerin. Este o poezie care vă va face negreșit plăcere să o citiți.

Constantin Kapitza, NOROCUL, CÂINELE și APĂSAREA, Editura Betta, 2015

                             

LUMINITA ZAHARIA este poeta cu 11 volume de versuri publicate care debutează cu primul ei volum de proză intitulat FANTEZII CU MIȘU

Cei care nu au remarcat în anul 2014 apariția volumului Transcrierea fonetică a iubirii, au pierdut foarte mult. Așa cum scria Gheorghe A. Stoia, membru al Academiei Româno-Americane, în prefața acelui volum de versuri, iubirea trebuie rostită într-un anumit fel, pentru a se transforma în izvoare de apă vie. Citind acest volum de versuri, eu personal am simțit parfumul Teleormanului, situație total subiectivă deoarece fiind născut, ca și autoarea acestui volum, în orașul Turnu Măgurele, am senzația că mă pătrunde adierea Dunării și a Oltului, unde toamna plutește în aer mirosul de vin negru, obținut din rețeaua nesfârșită de vii care împresoară periferiile orașului, dintr-un soi de struguri pe care localnicii îl numesc terasă, acest oraș minunat de la marginea de sud a țării, așa cum l-a descris poetul Vasile Alecsandri într-una din cărțile sale de călătorie (este o imagine dela 1877), este orașul unde a trăit într-o perioadă a tinereții sale și  a debutat în literatură Zaharia Stancu, este orașul unde împăratul Constantin cel Mare a construit o Cetate cu o garnizoană militară loc de unde era apărată un din granițele imperiului său, orașul pe unde soldații români însoțiți și conduși de Regele Ferdinand au trecut Dunărea pe un pod plutitor din pontoane pentru a ajunge în orașul de pe celălalt mal, adică la Nicopole, pentru a se acoperi de glorie într-una din bătăliile care au adus independența statală a României, orașul unde revoluționari conduși de Popa Șapcă redactau Proclamația de la Islaz... Nu, Luminița Zaharia, nu este poeta bucureșteancă, așa cum adesea este caracterizată, sau nu doar atât, ea este cea mai mare poetă teleormăneană, este poeta unui oraș, Turnu Măgurele, ce va trebui să-și regăsească gloria de altădată (pentru asta trebuie să pună umărul toți turnenii), un oraș de provincie în care se știe totul despre de-alde cutare sau de-alde cutare, care altădată avea străzile și maidanele pline de copii și care acum pare oarecum pustiu deoarece tinerii, cu șanse minime de a-și găsi măcar un loc de muncă, emigrează la București cel mai adesea, sau oriunde. Oricât de bucureșteancă a ajuns ea, tot turneancă rămâne. Este poeta din București, născută și crescută în Turnu Măgurele care își publică creațiile literare la Adjud în Vrancea. Cine să mai înțeleagă femeile?

Luminița Zaharia (n.30.09.1964, Turnu Măgurele), volum de versuri Transcrierea fonetică a iubirii, Editura Armonii Culturale, Adjud, Vrancea, România, 2014.

Noul volum, Fantezii cu Mișu, publicat în anul 2015, este un volum de proză satirică, psihanalitică, scurtă sau mai lungă (dar nu lungă rău). Mișu este bărbatul ideal, care de fapt nu există, pe care femeia îl inventează zilnic, îl masochează, îl mângâie tandru și îl pălmuiește, sunt zile când îl ucide, poate cu o fantezie perversă dar până la urmă tandră. Poezia și proza pe care le caracterizăm feminine au o caracteristică ascunsă, în spatele feminismului se ascunde grija pentru aproapele ei, adică este ascunsă un fel de mamă care are grijă de toate, ca să fie totuși bine. De-aia literatura feminină este feminină. Femeia împlinită, pentru mine tot puștoaică rămâne. Mișu este un arhetip necesar pe care femeia îl inventează pentru a-l destructura și a-l reinventa. Este esența feminității. Unul din miile de Mișu, este infinitul unei arderi eseistice. 

Luminița Zaharia, Fantezii cu Mișu, Editura Armonii Culturale, Adjud, Vrancea, România, 2015.                                                               

Doru Munteanu își lansează cartea Secretul Crucii, o capodoperă literară a unui scriitor ajuns la maturitatea artei sale literare

Dacă v-a plăcut Codul lui Da Vinci, tot cam în aceeași manieră este scris romanul Secretul crucii și cu aceeași atmosferă de thriller istoric, cu componente de roman polițist (în fond și Numele Trandafirului al lui Umberto Eco are un astfel de plan), cu un orizont de carte filozofică, abordând un subiect ce se desfășoară într-un ritm alert, cu parfum de dezvăluiri de secrete masonice, ceea ce ne determină să ne întrebăm dacă autorul cărții nu este de fapt mason (și dacă este, cartea este cu atât mai valoroasă). O carte care vă va face plăcere să o citiți pentru că pe undeva vă veți regăsi propriul psihism în ea, acela de a vă situa dincolo de aparențe. Perspectiva istorică este cea a răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan despre care, acum se știe, că luptând împotriva unui sistem, cel feudal, s-a situat, ca importanță și țel de atins, la același nivel cu Războiul de Independență al SUA și cu Revoluția Franceză, că răscoala a fost un experiment francmasonic  al lojelor masonice pentru pregătirea Revoluției Franceze iar Horea era un membru al societății secrete Frăția de Cruce, era cel care cerea desființarea din temelii a sistemului feudal, cu drepturi egale pentru toți membrii societății, cu respectarea unor drepturi fundamentale oricărei ființe umane, cu drepturi fundamentale pentru națiuni.
Cartea este scrisă de un experimentat al prozei, un scriitor ajuns la maturitatea creației sale, care are putința de a genera o capodoperă, deși unii ar putea acuza o anumită latură facilă, comercială a romanului dar nici pe departe așa ceva, este o carte pe care nu o poți scrie decât o dată în viață, după o experiență de o viață, după ce ai mai scris câteva romane, în cazul lui Doru Munteanu cinci romane, acestea fiind Duminica mare, Vinerea neagră, Miercurea regală, Scrisoare din America, Viața de la fereastră.
                 Scriitorul brașovean Doru Munteanu, este un pui de ardelean, (cu un tată profesor de istorie), care voia să se facă actor și locuia când era elev vis-a-vis de teatrul din Turda, și tot pe vremea aceea a scris o piesă de teatru. Dar a rămas iremediabil îndrăgostit de istoria țării sale pe care, prin romanele sale o face vie, cu personaje pline de realism, plasate în relații de autentică emoție artistică.

Doru Munteanu, Secretul Crucii, Editura Libris, 2015.

SOCIETATEA SCRIITORILOR TARGOVISTENI este o asociație literară și culturală de care sunt extrem de mândrii cetățenii din județul Dâmbovița

Timp de trei secole, cultura românească a avut unul dintre centre culturale în orașul Târgoviște, fosta capitală a Țării Românești. După cel de-al doilea război mondial în Târgoviște a apărut și s-a dezvoltat pentru o perioadă de timp Școala prozatorilor târgovișteni. Societatea Scriitorilor Târgovișteni are ca membrii scriitori din România, Republica Moldova și Serbia, editează revista literară LITERE, director Tudor Cristea și a pus bazele Editurii Bibliotheca ce îl are ca director pe Mihai Stan. Societatea are sediul în Târgoviște. Există o subredacție a revistei Litere la Chișinău condusă de poetul și graficianul moldovean Iulian Filip. Conducerea SST este reprezentată de Mircea Horia Simionescu – preşedinte de onoare; Mihai Stan – preşedinte; Tudor Cristea, George Coandă, Victor Petrescu, Emil Stănescu – vicepreşedinţi; Mihai Gabriel Popescu, Grigore Grigore – secretari; Dan Ţop – consilier juridic; Florea Turiac – trezorier. SST este o organizaţie constituită juridic, având un statut legal, aprobat de către membrii fondatori, este o alternativă la USR în zonă, USR neavând nici o filială în zonă sau o oarecare formă de reprezentativitate. Prin Societatea Scriitorilor Târgovișteni activitatea scriitorilor din județul Dâmbovița capătă vizibilitate.  SST are un salon literar unde scriitorii acestei asociații literare se pot exprima, citidu-și creațiile literare. Aproape toate manifestările culturale din zona Târgoviște și Găiești și întregul județ Dâmbovița sunt organizate cu ajutorul sau sub egida SST căruia îi acordă un ajutor necondiționat Consiliul Județean Dâmbovița, SST fiind principalul factor cultural, extrem de activ în această zonă geografică. 

Activitatea SST reprezintă un factor de mândrie pentru scriitorii dâmbovițeni. Și cetățenii din Târgoviște sunt mândrii de scriitorii din SST, scriitori care îi reprezintă.

Constantin Enescu este unul dintre cei mai importanți epigramiști români și ne încântă cu volumul de versuri PRIN NEGURA REFORMEI, Poezii umoristice și satirice

Constantin Enescu (născut 1937), pe când avea 10 ani, a asistat cum Regele pleca forțat din țară și veneau comuniștii la putere. A fost martorul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate și comuniste în România. Apoi a asistat la reforma unei societăți comunizate și transformarea acesteia printr-un capitalism sălbatic plin de furtișaguri dubioase la societatea de astăzi. A făcut Academia Militară, specialitatea construcții de tancuri, ajungând până la gradul de colonel al Armatei Române. Este unul dintre epigramiștii importanți ai literaturii române și un talentat poet satiric. A luat locul I în anul 2013 la Festivalul Național de Umor Cazon - Podul minciunilor la secțiunea epigramă, este laureat al Festivalului umorului Constantin Tănase, Vaslui,2014, laureat al Zilele Humorului, Festivalul Festivalurilor în inima Bucovinei, Umor la Gura Humorului.Cartea PRIN NEGURA REFORMEI este o carte densă de idei, plină de umor de calitate care creionează o frescă a societății românești contemporane. Felicitări maestre !  Și mult succes în continuare !

Constantin Enescu, PRIN NEGURA REFORMEI, Poezii umoristice și satire, Editura Societății Scriitorilor Români, 2014