Ileana Anamaria Stoica debutează la 70 de ani cu un volum de versuri

Am primit la redacția revistei noastre volumul de poezie VERSURI  DIN  NETIMP al Ilenei Anamaria Stoica. Acest volum este un volum de debut. La 70 ani. Și care este problema? Aș spune că face un lucru extraordinar, că trăiește acum adevărata tinerețe a spiritului său, că în ființa sa zace de o viață un poet care abia acum s-a eliberat. De altfel, într-o poezie extrem de mișcătoare poeta se întreabă unde este locul sufletului în corpul uman. În general poezia autoarei este extrem de feminină, o poezie care uneori privește cu un ochi discret critic societatea, care rememorează cu nostalgie și melancolie trecutul pus la timpul prezent și prezentul care deja a trecut. Totul este NETIMP.
Îi urăm mult succes pentru noul volum la care lucrează.

Ileana Anamaria Stoica, Versuri din netimp, Editura Transilvania Expres, 2014.

Mimi Brănescu este autorul dramatic al serialului Tv Las Fierbinți, un nou Caragiale al României

Este un actor de teatru și film format de actrița și profesorul universitar  Olga Tudorache. Este născut în 1974 la Lehliu. Ca actor a făcut roluri memorabile în filmele Filantropica regizat de Caramfil, Un cartuș de Kent și un pachet de cafea, apoi în Moartea domnului Lăzărescu, ambele regizate de Cristi Puiu. Mai sunt și rolurile din Marți, după Crăciun și Boogie regizate de Radu Muntean. Devine un actor solicitat de regizorii de film din țară și străinătate după ce a luat Ursul de Aur pentru rolul din filmul Poziția copilului regizat ce Călin Netzer.

Dar  Mimi Cornel Brănescu este și dramaturg. Unul genial după părerea noastră. A început cu piesa de teatru Bigudiuri, pusă în scenă la Teatrul Nottara din București, dar piesa s-a jucat și pe alte scene din țară. A mai scris piesele de teatru: Flori, fete, filme sau băieți, Dumnezeu de a doua zi, Acasă la tata, Adio Carmen, Dacă ăla e cu aia, ai-a lui cu cine-o fi?, Gunoierul, Insomniacii, Statui hazlii, toate puse în scenă cu mult succes pe scene din toată țara. Prin succes înțeleg săli pline și aprecieri laudative ale spectatorilor și ale criticii de specialitate. 

Se impune ca un dramaturg care intră în atenția unui public mare, la nivel național, cu scenariul din serialul tv Las Fierbinți. Mult succes maestre și îți urăm să ajungi un dramaturg la fel de mare ca și Caragiale pentru că ai tot harul și talentul scriitoricesc de care este nevoie.
O nedumerire: de ce numele scenaristului, în general, nu numai în această producție cinematografică, apare ca ceva lipsit de importanță sau ca ceva, oricum mult inferior, față de numele regizorului. Să ne înțelegem, fără cel care a imaginat povestea, a scris dialogurile, a creat atmosfera dramatică, nu ar fi existat nimic. Scenaristul este un scriitor care face ca nimicul să devină un spațiu cu mai multe dimensiuni, este un dumnezeu al cuvântului și al ideii, fără el nu ar exista nici un serial. Muzica lui Mihai Mărgineanu este la fel de genială ca și scenariul lui Mimi Brănescu.
Las Fierbinți, serial tv, scenariu Mimi Brănescu, regia Dragoș Buliga, distribuția: Gheorghe Ifrim, Mihai Bobonete, Costi Diţă, Leonid Doni, Mihai Rait Dragomir, Adrian Văncică, Cuzin Toma, Mihai Mărgineanu, Anca Maria Dumitra, Ecaterina Ţugulea. 

• 
  

Scandal fără precedent la Uniunea Scriitorilor din România. Un grup mare de scriitori contestă acordarea Premiului Național de Poezie oferit de Uniunea Scriitorilor din Romania pe anul 2014 scriitorului Gabriel Chifu. Scriitorii contestatari cer demisia juriului condus de Nicolae Manolescu. Nicolae Manolescu a respins conținutul protestului.

          În data de 15 ianuarie 2015, pe scena Teatrului Mihai Eminescu din Botoșani, un juriu condus de Nicolae Manolescu a acordat „Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu -  Opera Omnia”, oferit de Uniunea Scriitorilor, pe anul 2014, scriitorului Gabriel Chifu.
          Gabriel Chifu (n.1954 în orașul Calafat), în anii 70 se pregătea pentru o carieră tehnică pentru că frecventa la Colegiul Carol I din Craiova  clasa specială de matematică, mai târziu absolvind Facultatea de Electrotehnică din Craiova. Este redactorul șef al revistei Ramuri care apare la Craiova. Este autorul a 15 volume de versuri. Are numeroase premii literare și distincții, între care Meritul Cultural în grad de ofițer.

          Numeroși scriitori însă nu au fost de acord cu acordarea premiului național de poezie al Uniunii Scriitorilor lui Gabriel Chifu și au prezentat o scrisoare de protest juriului condus de Nicolae Manolescu cerându-i și demisia.

       „Domnilor Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Ion Pop, Cornel Ungureanu, Al. Cistelecan, Ioan Holban, Mircea A. Diaconu Dragi Profesori şi membri ai juriului de la Botoşani, Sunteţi cei de la care am învăţat, în deceniile din urmă, poezie. Am învăţat cum să o recunoaştem; şi am învăţat cum să vorbim despre ea. Şi, mai ales, am învăţat că adevărul poeziei nu se negociază. Aţi vorbit liber despre poezie în cele mai puţin libere vremuri. Tocmai în numele acestei lecţii bine predate şi bine învăţate, o să vă vorbim şi noi liberi în rândurile de mai jos. Prin ce s-a întâmplat la Botoşani, când un premiu de prestigiu superlativ a revenit unui poet cel mult onorabil, în dauna unor poeţi într-adevăr superlativi, aţi făcut un lucru grav: aţi încălcat adevărul poeziei. Credem şi simţim că v-aţi îndepărtat în anii din urmă de spiritul acestui premiu, care ar trebui să impună respectul contemporanilor noştri. Să nu uităm cine a fost premiat şi celebrat la Botoşani din 1991 încoace: e o listă deja lungă care face onoare poeziei româneşti din secolul XX, de la Mihai Ursachi şi Gellu Naum la Mircea Ivănescu, Emil Brumaru şi Angela Marinescu. În ciuda oricărei relativizări critice prin care am putea justifica premierea unui poet ajuns la deplina maturitate artistică în detrimentul altuia, un cititor înfocat şi un bun cunoscător al literaturii române din ultimele decenii nu poate comite astfel de erori fără a fi bănuit de malversaţie. Sau de dezertare de la misiunea care v-a fost încredinţată. Sau de servirea unor interese de grup care nu au legătură cu răsplătirea şi celebrarea vocilor poetice care ne-au marcat epoca şi răsună cu cea mai mare claritate în literatura noastră de azi. Ceea ce s-a întâmplat în 2015, prin premierea lui Gabriel Chifu, după decizia aproape la fel de flagrantă din 2013, când laureat a fost Nicolae Prelipceanu, adică răsplătirea unor literatori şi funcţionari conştiincioşi, şi nu a unor poeţi care sunt repere, stele fixe pentru cei de azi, arată că nu vă mai pasă. Aceasta este eroarea despre care vorbeam, la un sfert de secol de la impunerea unui premiu în care ne încăpăţânăm să credem în continuare. Ea aduce atingere tuturor: şi nominalizaţilor nedreptăţiţi, şi reputaţiei membrilor juriului, şi prestigiului premiului în cauză. Ba chiar şi premiatului, în fond. Vă propunem ceea ce ni se pare a fi singura posibilitate de reparaţie morală după o asemenea eroare: demisia de onoare din juriu, în bloc. Aţi servit cu profesionalism exemplar acest premiu; dacă el înseamnă astăzi atât de mult, acest lucru vi se datorează. Lista premiaţilor, cel puţin până la un punct, vorbeşte elocvent despre aceasta. Aţi reuşit să instituiţi drept normal superlativul într-un sistem literar al aproximativului. Însă la fel de adevărat este că, în anii din urmă, poeţii laureaţi n-au mai fost de acelaşi nivel. Sincopele sunt tot mai evidente de la an la an. Am sperat cu toţii că sunt doar erori inerente, accidente de parcurs, după care lucrurile se vor întoarce la acea normalitate a excelenţei. Am răsuflat uşuraţi anul trecut, când desemnarea lui Ion Mureşan a reuşit aceasta. Anul acesta, însă, ştacheta a coborât nepermis de jos. Am zice că, de fapt, s-a prăbuşit. Mai jos de atât, o vom spune cu fermitate, e greu de ajuns. Pot exista explicaţii pentru aceasta. Cea mai plauzibilă ar fi că e dificil pentru un critic să evalueze anvergura reală a unui poet din generaţii subsecvente lui. Or, prin forţa naturală a lucrurilor, toţi poeţii laureaţi vor fi, în anii care urmează, optzecişti. Ba chiar nouăzecişti. Dumneavoastră îi vedeţi, probabil, drept încă tineri. Noi îi vedem aproape clasicizaţi. Poeţi esenţiali ai ultimelor trei decenii, ca Alexandru Muşina sau Traian T. Coşovei, dispăruţi recent, nu vor mai putea primi acest premiu. E o inechitate pentru care nu se poate să nu simţiţi o strângere de inimă. Ei ar fi fost îndreptăţiţi, la deplina maturitate creatoare, să fie laureaţi pentru întreaga lor operă la Botoşani. Aţi fi luat, astfel, decizii legitime, greu de pus sub semnul îndoielii. De aceea, credem că un nou juriu, compus din scriitori mai tineri decât cei care urmează să fie premiaţi, ar vedea poate relieful valoric în linii mai juste. Vă rugăm, prin urmare, să acceptaţi propunerea noastră: aceea a demisiei de onoare. E radicală, poate. Dar vine din acel radicalism al poeziei despre care ne-aţi vorbit, atât de frumos, atât de convingător, în cărţile pe care le-aţi scris. Cu unele dintre acestea am crescut şi le păstrăm pe primul raft al criticii româneşti postbelice. Cărţilor dumneavoastră, exemplare, li se va adăuga un gest exemplar. Care va repara nedreptatea prezentă – şi le va împiedica pe cele viitoare. Veţi arăta astfel că, de fapt, iubiţi poezia la fel de mult ca noi – cei care, de dragul ei, riscăm să vă mâhnim şi să vă pierdem, acolo unde ea există, prietenia. Pe care o preţuim aşa cum se cuvine. S-ar putea ca această scrisoare deschisă să ne despartă. Sau, dimpotrivă, s-ar putea să arate că, aşa cum spuneam, şi dumneavoastră, şi noi iubim suficient de mult poezia pentru a face, de dragul ei, gesturi riscate: noi, acela de a primejdui o relaţie de firească preţuire şi gratitudine; dumneavoastră, acela de a proceda la o demisie de onoare. Daţi, vă rugăm, acestei scrisori deschise şansa să arate că suntem, şi noi, şi dumneavoastră, membri ai acestei stranii specii a celor nebuni după poezie. Cu speranţă, Claudiu Komartin Radu Vancu Rita Chirian Octavian Soviany Florin Iaru Emilian Galaicu-Păun Dumitru Crudu Paul Cernat Dan Coman Marin Mălaicu-Hondrari Svetlana Cârstean Andrei Terian Mihail Vakulovski Bianca Burţa-Cernat Ştefan Manasia Alex Goldiş Bogdan-Alexandru Stănescu Liviu Antonesei Ionel Ciupureanu Nicolae Avram Elena Vlădăreanu Alexandru Vakulovski Cosmin Perţa Ion Buzera Paul Vinicius Anca Mizumschi Dan Iancu Ciprian Măceşaru Andrei Dósa Aleksandar Stoicovici Sorin Despot Radu Niţescu Laurenţiu Ion"

Ioana Pârvulescu este prozatoarea care a luat premiul Comunității Europene pentru romanul VIAȚA ÎNCEPE VINERI și care ne încântă cu volumul de versuri CUM CONTINUĂ POVESTEA

La începutul lunii ianuarie (8 ianuarie), în București temperatura maximă fiind -15 grade Celsius, scriitoarea Ioana Pârvulescu și-a lansat la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, volumul de versuri Cum continuă povestea. Așa cum aflăm din „lămuriri”, prefața scrisă chiar de autoare, acest volum de versuri a întrerupt scrierea romanului Inocenții. Mai aflăm că nu de ieri de azi se ocupă cu scrierea versurilor și că între 8-12 ani a scris poezii într-un caiet de 500 file. După ce a terminat facultatea de Litere și a făcut naveta la țară ca profă de română, „într-un autobuz aglomerat, mizer, cu promoroacă în interior iarna, cu tablă încinsă vara, și unde aerul mirosea a țuică”, a debutat cu volumul de poezie Lenevind într-un ochi, scris, așa cum ne mărturisește autoarea, într-un registru „tandru” și „pufos”.

             Volumul de versuri actual, Cum continuă povestea, este construit pe magia cifrei 7, săptămâna are 7 zile și fiecare săptămână, ne spune autoarea, „este cât o viață”, totul constituind un jurnal spiritual interior. Mai aflăm un lucru extraordinar, de-a dreptul inefabil, scriitoarea se simte și acum în autobuzul de navetă, împreună cu noi toți, care trebuie să „căutăm fiecare, un mod de a supraviețui”. Deși titlul volumului de versuri Cum continuă povestea nu are la sfârșit un semn de întrebare, autoarea ne atrage atenția că ar putea exista.

Ioana Pârvulescu, Cum continuă povestea, Editura Humanitas, 2014.

Bianca Marcovici este poeta de limbă română din Israel care a lansat primul volum de proză, Rebela din Haifa.

În prima săptămână a noului an 2015, la sediul Comunității Evreiești din Iași a avut loc lansarea volumului Rebela din Haifa a poetei Bianca Marcovici. Este prima lansare de carte pe noul an, 2015, în România. Scriitoarea i-a avut alături pe foștii colegi de combativitate literară de la Asociația literară Păstorel din Iași.

Scriitorii israelieni de limbă română și-au petrecut copilăria, adolescența, primele iubiri, primele satisfacții profesionale în România. Personalitatea lor s-a dezvoltat în România, țară care este și va rîmâne patria lor, limba română fiind limba în care se pot exprima extrem de profund pentru că gândesc românește. În Israel există două Asociații, oarecum concurente, ale scriitorilor israelieni de limbă română, poate pentru a proteja anumite orgolii. Oricum, din această concurență nu poate câștiga decât actul artistic.

Bianca Marcovici este membră a Uniunii Scriitorilor din România - filiala Iași, precum și membră a "Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română". Este membră a Societății “Junimea” din orașul natal Iași, loc unde a urmat Liceul de muzică Octav Băncilă și Facultatea de Construcții Civile și Industriale de la Institutul Politehnic. A fost vicepreședinta Asociației de prietenie România-Israel-filiala Iași și membră a Orchestrei Comunităților evreiești din București și Iași. A publicat 28 de cărți și a apărut în 8 antologii colective. Este cetățean de onoare a orașului Iași. În Israel este inginer la "Societatea de Electricitate" din Haifa.

Conform prezentării făcută de Editura G.A. din Israel, cartea Rebela din Haifa de Bianca Marcovici este „o cronică a ultimilor 20 ani care au adus familia Marcovici din Iași în Israel...” Este primul volum de proză al poetei care în anul 2013 și-a răsfățat cititorii cu o capodoperă, volumul de versuri Arta nudului poetic.

Ar trebui ca volumul Rebela din Haifa să fie publicat și la o editură din România pentru a putea fi achiziționat și de cititorii români.

Bianca Marcovici, Rebela din Haifa, Editura G.A., Israel, 2014.

               UN  VIDEO  EXTREM   DE  SENSIBIL
                   BLOG  BIANCA  MARCOVICI

Scriitorii români din Canada au una dintre cele mai puternice asociații a scriitorilor români din străinătate.

Scriitorii români care trăiesc în Canada și-au constituit o organizație în anul 2001 numită Asociația Canadiană a Scriitorilor Români, pe scurt A.C.S.R., fără apartenență politică și fără vre-o relație de subordonare față de alte forme de asocieri literare, fie românești fie canadiene. Membrii fondatori aj asociației sunt Prințul Eugen Enea Caraghiur, Alexandru Cetățeanu, Irina Egli, George Filip, Ionela Manolescu, Felicia Mihali-Trăistaru, Sorin Sonea(Prof.Dr.), Zoe Torneanu-Vasiliu, Dragoș Samoilă. Actualmente funcția de Președinte o are Alex Cetățeanu, iar vicepreședinti sunt Cătălina Stroe, Dragoș Samoilă, Jacques Bouchard, Cristina Balaj Mihai. Asociația a pus bazele unei edituri, Editura Destine Literare care editează aproape lunar o revisă, numită Destine literare. Revista poate fi citită online dar editura tipărește și cărți precum:  HALF THE RING ABOVE THE OCEAN/JUMATATE DE INEL DEASUPRA OCEANULUI de Dumitru Ichim, L'AQUILA BLEU de Ioan Barbu, Carte cu aripi deschisede  Eugen Evu, Patimile lui Dracula de Constantin Zarnescu, Puiul de vultur de  Ioan Barbu Song of Love - Chanson d'amour de Elena Liliana Popescu. De asemenea, asociația a pus bazele unui cenaclu literar numit Cenaclul Eminescu unde scriitorii canadieni de limbă română își expun producțiile literare. Ultimul număr al revistei Destine literare poate fi citit la adresa

www.scriitoriiromani.com/DestineLiterare/RevistePDF/54.pdf

În anul 2014, în luna noiembrie, asociația a participat la Salonul de carte din Montreal cu un stand propriu de cărți (25 titluri).

Mihai Eminescu a fost tratat de o maladie pe care nu o avea, tratamentul fiind cauza morții poetului. Nu s-a răspuns încă la întrebarea dacă poetul a fost sau nu a fost asasinat.

În sala Theodor Pallady a Academiei Române, academicianul Eugen Simion a prezentat joi,  15 ianuarie 2015, cartea Maladiile lui Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor editată de Fundația Națională pentru Știință și Artă , avându-i ca autori pe Irinel Popescu, Ioan Aurel Pop, Cecilia Cârjă, Ioana Bonda, Victor Voicu, Octavian Buda, Dan Prelipceanu, Călin Giurcăneanu, Bogdan O. Popescu, Eduard Apetrei, Codruț Sarafoleanu, Vladimir Beliș.
Toxicologul și farmacologul academician Victor Voicu a declarat că marele poet a fost tratat în mod greșit de sifilis, decesul acestuia s-a datorat gravei intoxicări cu mercurul care, în mod eronat, îi era aplicat ca tratament.      Cartea, scrisă de specialiști reputați ai medicinei românești, confirmă ceea ce se știa de mult, că nu există nici o probă științifică ce ar putea demonstra diagnosticul de sifilis. Cartea nu răspunde însă la întrebarea lansată de unii specialiști ai istoriei literaturii române: și totuși, poetul Mihai Eminescu nu a fost cumva asasinat?

      Sunt câteva cărți care încearcă să răspundă la întrebarea dacă Eminescu a fost asasinat. Aceste cărți le puteți downloada gratis de la următoarele adrese:

                Cartea lui Nicolae Georgescu - EMINESCU TÂRZIU.TRECEREA

                Cartea lui Theodor Codreanu  - Eminescu, drama sacrificării

Mihai Eminescu - MARI ROMÂNI - cel mai bun documentar despre Eminescu - prezintă Andrei Gheorghe

                 Asasinarea lui Eminescu - Adevăruri tulburătoare

Cele mai impresionante și autentice omagieri ale poetului Mihai Eminescu, la Chișinău și la Cernăuți

Sărbătorirea poetului Mihai Eminescu la Chișinău, 15 ianuarie 2015

    Pomenirea lui Mihai Eminescu în Catedralei Sfântul Duh din Cernăuți, 15 ianuarie 2015

Klaus Iohannis Președintele României, a transmis un mesaj cu ocazia împlinirii a 165 ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu

Mihai Eminescu este titlul expoziției de la Palatul Parlamentului între 08 - 30 ianuarie 2015 la BUCUREȘTI.// Eminescu în Transilvania prin grafica lui Horea Remus Epure în perioada 15-31 ianuarie 2015, la sediul Muzeului Etnografic al Transilvaniei în orașul CLUJ-NAPOCA.// EMINESCU la Iași PURURI TÂNĂR, în expoziția de la Biblioteca Centrală Universitară

       Joi, 8 ianuarie 2015, pe un ger năpraznic, la Palatul Parlamentului, în sala de expoziții Constantin Brâncuși,  asociația Gruparea Colecționarilor de Medalii și Insigne Mihai Eminescu, filială a Societății Numismatice Române,  a vernisat  expoziţia naţională de medalii, insigne, plachete, filatelie, cartofilie, carte veche, grafică, pictură, produse de-a lungul timpului pentru cinstirea poetului Mihai Eminescu . Expoziția este deschisă cu ocazia împlinirii a 165 ani de la nașterea poetului.. Puteți viziona această complexă manifestare culturală în intervalul 08 – 30 ianuarie 2015,  program  de vizitare, între orele 10 și 16. Intrarea este gratuită !

Cu ocazia Zilei Naționale a Culturii Române, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca prezintă Eminescu în Transilvania prin grafica lui Horea Remus Epure. Expoziția cuprinde 50 de lucrări realizate de grafician ce reconstituie traseele de peregrinare a poetului Mihai Eminescu prin Transilvania pe când avea 16 și 18 ani. Expoziția  va fi deschisă în perioada 15-31 ianuarie 2015, la sediul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, str. Memorandumului nr. 21, între orele 9-17. 

Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu din Iași a deschis expoziția PURURI TÂNĂR – EMINESCU 165, omagiind 165 ani de la nașterea poetului, expoziție ce expune documente de arhivă ale celor două perioade ieșene când Eminescu a lucrat la această bibliotecă, fiind una dintre perioadele prolifice ale creației sale literare, a scris la biografia oamenilor iluștrii pentru Enciclopedia Brockhaus, a muncit ca profesor și revizor școlar, a fost redactor la Curierul de Iași și înainte de toate, și-a onorat funcția de director al bibliotecii.

Expoziția este deschisă în perioada 12 ianuarie - 11 februarie 2015.

Charlie, To be, or not to be

          Sensul manifestației de duminică 11 ianuarie de la Paris și din alte orașe din Franța pare să fi fost parțial deturnat. Toate televiziunile și presa în general au spus că a fost o manifestare împotriva terorismului și pentru comemorarea ziariștilor uciși de la revista satirică Charlie Hebdo. Această caracterizare a manifestației s-a răspândit ca un virus. Faptul că manifestanții au purtat pancarte, și-au scris pe figură sau pe haine Je suis Charlie ne arată că sensul semnificației acestei manifestații a fost altul. Ne arată că oamenii au manifestat pentru libertatea cuvântului, pentru libertatea opiniei, acestea fiind una dintre cele mai mari cuceriri ale spiritului uman. Societățile totalitare nu permit astfel de libertăți, esența lor este să manipuleze cuvântul, să îngrădească total libertatea opiniei. Probabil că de aceea se numesc totalitare. Ziariștii de la Charlie Hebdo erau cei mai antitotalitari ziariști din lume, ca ei, alții, poate că nu au mai existat niciodată. Desigur că la Paris s-a manifestat și împotriva terorismului, împotriva urei între națiuni și etnii, împotriva antisemitismului, desigur că ziariștii uciși au fost comemorați. Dar semnificația manifestției a fost fără dubiu una singură, că opinia unui om liber nu poate fi ucisă, ea trebuie să se manifeste fără nici o îngrădire chiar dacă un altul nu este de acord cu ea. Opinia exprimată de cuvânt poate fi modificată prin argumente, dacă există, nu prin eliminarea fizică a celui care a emis-o. Actul terorist care a dus la eliminarea unor ziariști a avut și el o semnificație, aceea de a spune ziariștilor că ei trebuie să se autocenzureze chiar dacă există legi de desființare a cenzurii, căci care este cea mai puternică cenzură, alta decât cenzura propriului spirit?         
           Mulți dintre liderii lumii participanți la manifestația din 11 ianuarie, în timp ce își parcurgeau traseul pe străzile Parisului se uitau în sus, la stânga sau la dreapta, spre ferestrele de la etajele superioare ale clădirilor, ca și cum ar fi existat teama că oricând poate apărea din vre-un cotlon sau vre-o nișă de zidărie, o armă de foc care să țintească, poate ajutată de o lunetă atașată armei, spre corpul lor.  Parcurgerea drumul alături de manifestanți ai acestor factori decizionali ai destinelor lumii, arată că sunt Charlie.          
        Sunt politicieni, mai ales din eșalonul doi care nu au înțeles mai nimic din manifestația de la Paris. Aceștia propun îngrădirea internetului, reactualizarea legilor Big brother, intruziunea cât mai mare în viețile private ale oamenilor. Pentru aceștia, manifestația de la Paris nu a avut nici un sens, ei sunt de partea acelora care cred că drepturile și libertățile individuale trebuie îngrădite deși sunt conștienți (cred) că omit un lucru esențial, spiritul uman nu poate fi îngrădit.

Ștefan Popa Popa´s, unul dintre cei mai cunoscuți caricaturiști din lume și cel mai important caricaturist român nu este de acord cu modul cum făceau caricatură cei de la revista Charlie Hebdo

                                                                                                                                                                                                                                        Ștefan Popa Popa´s, unul dintre cei mai cunoscuți caricaturiști din lume și cel mai important caricaturist român nu este de acord cu modul cum făceau caricatură cei de la revista Charlie Hebdo. Deși prieten cu cei patru mari caricaturiști uciși în timpul sângerosului atentat, cu Jean Cabut, cunoscut drept Cabu, Bernard Velhac poreclit Tignous, Georges Wolinski și directorul publicației Stéphane Charbonnier, caricaturistul român a declarat:

„Eram la un festival de caricatură, la Saint-Estève (Franţa), la începutul anilor ’90. În prima zi, toţi caricaturiştii, veniţi din toată lumea, am fost invitaţi la un restaurant. Wolinski era preşedintele de onoare al acelui festival. La un moment dat, în restaurant am fost rugat să fac nişte portrete, însă, pentru că nu eram pregătit cu multe blocuri de desen, am început să desenez pe farfurii. În final, am lăsat restaurantul fără o sută şi ceva de farfurii. L-am eclipsat atunci pe Wolinski, care a amintit de multe ori de acel eveniment. Am stat împreună zece zile şi zece nopţi...Într-o democrație, trebuie să respecți pe toată lumea. Nu poți tu catolic să te legi de musulmani și să faci nu știu ce, nu este de bun-simț. Trebuie să faci caricatură până la limita de bun-simț. Nu au făcut bine că au continuat cu acele caricaturi, mai ales după ce au fost amenințați. ”

            În fotografie Ștefan Popa Popa´s prezintă desenul făcut de Wolinski pentru el și alăturat o poză care îi prezintă pe cei doi la un eveniment internațional.

DAN ALEXE este autorul volumului Miros de roșcată amară și alte povestiri scandaloase. El a creat, într-adevăr, cea mai scandaloasă proză literară a anului 2014

Dan Alexe (născut 1961) locuiește la Bruxelles, este un jurnalist român care din pasiune a devenit specialist în limba etruscă dar înainte de toate este un realizator de filme documentare cum ar fi cele despre Cecenia, Afganistan, Pakistan, Kosovo, deci din zone fierbinți ale lumii, pe care le-a cunoscut, cum s-ar spune la fața locului, uneori în condiții dramatice. Dan Alexe mărturisește că a stat la masă cu Dudaev dar și cu ultimii evrei din Afganistan. A fost profesor de jurnalism la Kabul. A făcut un film documentar care a luat numeroase premii intitulat Cabală la Kabul.

 Problema pentru criticii literari care au luat în vizor cele 33 de povestiri ale volumului Miros de roșcată amară și alte povestiri scandaloase a fost dacă proza lui Dan Alexe se situează la nivelul unei proze bulevardiere, gratuit sexoasă și facilă, cu limbaj obscen, marcă a unei parodieri sau se ridică la nivelul artei literare, sau se situează undeva la o limită între acestea. În primul rând, trebuie să o spunem de la început că fraza în text este atent șlefuită, cu un lexic extrem de complex ceea ce nu poate fi marca unei literaturi bulevardiere.. Pe unii critici i-a deranjat faptul că acrobațiile de stil anihilează autenticitatea dar aș vrea să le spun acestora că aici este vorba de autenticitatea sufletului, la modul, uneori confuz de vibrare a acestuia, căci orice scriitor autentic scrie în primul rând pentru sine. Proza din acest volum abundă în cuvinte vulgare, dar și Rabelais a făcut-o în Gargantua și Pantagruel, în scene de sex dar și Boccaccio a făcut-o în Decameronul, important este că proza lui Dan Alexe certifică un scriitor autentic, de mare talent, cartea lui cu miros de roșcată amară fiind demnă de consemnat printre cărțile extrem de interesante ale literaturii române. Desigur, volumul ar trebui să aibă trecut pe el, ca în cinematografie +18, adică interzis tinerilor sub optsprezece ani.

Dan Alexe, Miros de roșcată amară și alte povestiri scandaloase, Editura Humanitas, 2014.

Ana Blandiana și Romulus Rusan sunt inițiatorii Fundației Academia Civică oferă literaturii române șansa publicării unor capodopere ale universului concentrațional comunist iar prin Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului dovezile istorice asupra terorii comuniste în România și la nivel european

Editura Fundația Academia Civică este parte integrantă a Fundației Academia Civică ce a apărut ca o inițiativă a scriitorilor și oamenilor de cultură Ana Blandiana și Romulus Rusan, devenind principalul centru european dedicat memoriei victimelor comunismului și a rezistenței anticomuniste. Acest memorial se mai numește și Memorialul Sighet, are două componente, Muzeul și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului  și este finanțat din fonduri aprobate de Consiliul Europei, în Europa existând trei astfel de centre Memorial, alături de cel de la Sighet, cel de la Auschwitz și cel numit al Păcii din Normandia.
Una dintre ultimele cărți apărute sub egida Fundației Academia Civică este proza Viscolul și păianjenul scrisă de Florin Constantin Pavlovici, cel care în anul 2001 ne propusese o capodoperă, cartea Tortura, pe înțelesul tuturor , ambele cărți, sugestive și extrem de emoționante.
Dintre toate cărțile tipărite de Fundația Academia Civică, de altfel extrem de bine documentate, pe noi ne-a impresionat deosebit volumul CANALUL MORȚII scris de Valentin Hossu-Longin, carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca oricărui român.

Florin Constantin Pavlovici, Viscolul și păianjenul, Editura Fundația Academia Civică, 2014.

Valentin Hossu-Longin, CANALUL MORȚII.Martor, 2013.