REVISTA DE LITERATURĂ ROMÂNĂ: HORIA-ROMAN PATAPIEVICI publică o carte extrem de incitantă intitulată PARTEA NEVĂZUTĂ DECIDE TOTUL

Prin noua sa carte intitulată Partea nevăzută decide totul, Horia-Roman Patapievici ne aduce aminte că este unul dintre cei mai importanți eseiști români. El a atins performanța de a avea numeroși fani dar și numeroși detractori. Detractorii săi nu îi pot ierta fraza din lucrarea Înapoi la chestiunea specificului național în care se spune nici mai mult nici mai puțin decât că „privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”. Pe vremea când am citit această frază, automat mi-am adus aminte de poetul și filozoful Epimenide care ne era dat ca exemplu în manualul de Logică din liceu referitor la paradoxul minciunii: Epimenide Cretanul spune că toți cretanii sunt mincinoși. Dar Epimenide este cretan. Astfel că nu vom ști niciodată dacă toți cretanii sunt mincinoși pentru că cel ce a afirmat acest lucru este cretan. Tot așa și cu fraza incriminată, scrisă de domnul Patapivici. Conform acestei fraze trupul poporului român este ca a fecalei, o umbră fără schelet, o inimă ca un cur. Dar Patapievici este român, deci ... puteți deduce singuri. Și desigur, asocierile de logică pot continua, mai ales dacă omitem numeroasele lucrări științifice care demonstrează protocronismul poporului român, faptul că acest popor a avut și are numeroase minți strălucite, că reprezentanții lui sunt cei care au inventat avionul cu elice, avionul cu reacție, insulina, au descoperit mecanisme fundamentale de biologie celulară precum descoperirea ribozomului, au introdus în cunoașterea umană științe noi precum biospeologia, au fost mari exploratori și multe altele, că poporul român și-a cucerit independența cu prețul jertfei supreme a numeroși fii ai săi. Și cu toate acestea, în conflictul, adesea plin de excese verbale violente dintre detractorii eseistului, în frunte cu Nicolae Breban și H.-R.Patapievici noi ne situăm de partea eseistului H.-R.Patapievici. De ce? În primul rând pentru că într-o societate cu adevărat liberă, în planul ideilor, (excludem atacul la persoană) un intelectual poate afirma orice. Desigur, ar mai trebui să și argumenteze de ce lucrurile stau într-un fel și nu în altul. Dar nu este obligatoriu. El poate doar ridica la fileu o anumită problematică iscând o furtună în legătură cu aceasta. Poate că în fraza incriminată, H.-R.Patapievici își exprima revolta față de unii reprezentanți ai poporului român care nu o dată s-au dovedit fără șira spinării. Dar așa este lumea făcută, când mai bună, când mai rea și poate tocmai ăsta este farmecul ei.

Cartea Partea nevăzută decide totul este însă un regal de asociații și incursiuni cu și printre extraordinarele minți filozofice ale lumii precum Platon, Plotin, Thomas Mann, Benjamin Fondane, Bergson, filozofi ruși mai puțin cunoscuți la noi precum Viaceslav Ivanovici Ivanov, Șestov, Mihail Osipovici Gerschenson, pe sistemul unei conversații neîntrerupte cu sens educațional a ceea ce este mai de preț, cum spune autorul „este priză directă asupra sufletului, plus transformarea în cuvânt, plus tà mégista, plus a traversa desculț criza morală a secolului.”

Cum se realizează conversația permanentă? H.-R.Patapievici ne relevă secretul. Prin producerea și manipularea imaginilor, idee care nu este nouă ci chiar foarte veche deoarece autorul ne atrage atenția că a fost enunțată prima dată de Aristotel. Aceasta este magia din mintea noastră.

Desigur că nu poate exista o carte scrisă de H.-R.Patapievici fără să abordeze un subiect foarte incitant dacă nu de-a dreptul scandalos. Într-unul dintre capitolele cărții, intitulat Agonia creștinismului, autorul ne anunță nici mai mult nici mai puțin că religia creștină este pe ducă, adică în agonie, pentru că „Aproape tot ce ne înconjoară azi, în țările occidentale, e anticreștin pe față – cel mai adesea cu o obstinație deopotrivă ignară și răuvoitoare.” Cu toate acestea, după ce ia în discuție pozițiile lui Camus, Malraux, Sartre, autorul nu uită să ne aducă aminte de agnosticul Malraux a afirmat că secolul al XXI – lea va fi religios sau nu va fi de loc.

Capitolul din carte intitulat Spiritul și Legea ni se pare cel mai ciudat deoarece se ocupă de evenimentele produse între 3-6 iulie 2012 pe scena politică din România când, consideră autorul, s-a produs o lovitură de stat legală care s-a datorat faptului că „statul român de azi nu face un cuplu cultural, politic și instituțional cu societatea românească.” În primul rând dorim să facem observația că schimbarea unei majorități parlamentare reprezintă însăși esența democrației. În al doilea rând, credem că în mod normal, un intelectual ar trebui să se situeze deasupra evenimentelor politice, nu parte a unei grupări politice (decât dacă poate urmărește beneficii politice).

Cartea Partea nevăzută decide totul este așa cum am scris mai sus, un regal de cultură și filozofie a culturii, a unui eseist extrem de complex în judecățile de valoare, uneori partizan, alteori subiectiv, dar extrem de interesant, fascinant. Cu toată căldura, vă recomand să citiți cartea Partea nevăzută decide totul. Așa cum spune autorul cărții în capitolul Unicul principiu absolut al politicii sau despre instabilitatea tuturor aranjamentelor omenești referindu-se la stabilitatea socio-politică, „Pacea este un deziderat, și nu o realitate naturală”.