Fără îndoială că
poezia este arta supremă a limbajului care cu ajutorul cuvintelor accesează
profunzimile noastre spirituale, neliniștinile noastre în fața esențelor, are
un anume ritm deoarece taina poeziei
este muzica ei interioară, este muzica ideilor ce generează emoții estetice, ne
face legărura cu astralul din noi, cu eternitatea. În fond, așa cum spunea Paul
Valery, poezia este un joc dar așa cum ne-am învățat să considerăm proza ca
fiind coloana vertebrală a unei literaturi, poezia reprezintă, fără îndoială
coroana acesteia.
Poezia poetei Manuela Cerasela Jerlăianu
este posesoare a unui vibrant ritm interior înnobilat de muzicalitatea sferelor
ideilor pure, de rima dată de unicitatea măiastră a limbii române. Sinceritatea trăirilor poetei crează emoții
puternice. Este o poezie care se trage din cântec și folclorul milenar al
poporului român. Este o poezie așa cum nu s-a mai scris de mult, ce conține
alegoria viață-moarte, adorația iubirii, plină de încântare, jeluire și dor așa
cum o regăsești doar în doine, desfășurate în timpuri primordiale.
MANUELA CERASELA JERLĂIANU, Desenând pe cer, vol I, Editura Ștef, 2015
MANUELA CERASELA JERLĂIANU, Desenând pe cer, vol II, Editura Inspirescu, 2016
